Referendum 2012: Între România reală şi România statistică

Biroul Electoral Central, după anunţarea, în cursul zilei de azi, a rezultatelor finale ale referendumului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, va remite Curţii Constituţionale dosarul fierbinte, în vederea validării sau invalidării acestuia. Ceea ce ştim este că prezenţa la vot a fost de 46,23% din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente şi în proporţie de 87,52% (7,5 milioane) s-a votat pentru demitere, iar 11,5% (943.031 persoane) au fost contra demiterii. Cerinţa imperativă pentru ca referendumul să fie valid era ca numărul alegătorilor veniţi la vot să reprezinte 50% plus unu din cel al persoanelor înscrise în listele electorale permanente, prag neîndeplinit. De mai multă vreme, dar cu precădere în ultimele zile, s-a tot discutat despre faptul că numărul real al alegătorilor este sensibil mai mic decât cel folosit în calculele statistice, după cum atestă ultimul recensământ (octombrie 2011) şi CCR are dreptul să solicite Institutului Naţional de Statistică (INS) şi Ministerului Administraţiei şi Internelor baza reală de date avută în vedere pentru corecta raportare procentuală. Poate să o facă, dar poate să rămână dependentă de listele electorale de la alegerile locale, cu morţii, cu vii plecaţi din ţară, invocând o culpă de organizare a referendumului. La alegerile locale n-a avut relevanţă majoră prezenţa la vot, fiind declarat câştigător, al unicului tur de scrutin, candidatul cu cele mai multe sufragii. Potrivit unei adrese oficiale a INS, în România sunt în prezent 16,5 milioane cetăţeni cu drept de vot. Comunicatul de presă privind rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei şi locuinţelor din octombrie 2011 al Comisiei centrale de resort a fost postat pe site la 2 februarie a.c. În situaţia în care se ţine seama de documentul INS, atunci cei 8,5 milioane de participanţi la referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu reprezintă 51,5% din persoanele cu drept de vot aflate pe listele electorale permanente şi, implicit, referendumul este valid. În privinţa cvorumului de participare la referendumul de duminică, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) nu recomanda, cum bine se ştie, cvorum (procentaj minimal, prag), întrucât îi asimila pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ. Ce a făcut tabăra preşedintelui suspendat, Traian Băsescu, inclusiv acesta, după ce a salutat instituirea cvorumului? A îndemnat ostentativ, prin comunicate de presă, reţele de socializare, apariţii publice, la boicotul referendumului, apreciind, finalmente, că cei care nu au votat „da” pentru demitere au fost, potenţialmente, adepţii lui „nu”. Şi în această logică ajungem iar la CCR, mai exact la Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea acestei instanţe constituţionale. În articolul 47, al. 2, se menţionează că hotărârea Curţii Constituţionale stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia. Grea decizie. Şi e doar primul pas. Poate CCR să invalideze referendumul fără să ţină seama de boicotul PDL? Decizia plenului Curţii Constituţionale asupra valabilităţii referendumului trebuie luată, prevedere expresă, cu o majoritate de 2/3, adică 6 judecători din 9. Dacă nu se ajunge la acest consens, greu de atins teoretic, referendumul pentru demiterea preşedintelui poate rămâne „în coadă de peşte”, nici validat, nici invalidat, ceea ce înseamnă nici demitere, nici încheierea interimatului. Imediat, poate fi reactivată hotărârea Parlamentului nr. 34/6 iulie 2012, care lasă o portiţă în cazul în care referendumul nu a fost validat, în sensul că „Parlamentul va stabili calea de urmat”. Ce înseamnă asta doar Parlamentul… ştie. Cum inclusiv decizia CCR trebuie asumată de Parlament, aflat în vacanţă, suspansul ar putea continua, iar comentariile aluneca în delir. De o parte şi de cealaltă. Între România reală şi România statistică se află… soarta referendumului, boicotat printr-o manevră nedemocratică de PDL, detaliu care nu poate fi ocultat de CCR.