Preconizata întoarcere a lui Mitriţă a stârnit deja imaginaţia fanilor Ştiinţa, dezamăgiţi după sezonul întortocheat, finalizat în genunchi, al alb-albaştrilor. Ştirea, neoficială deocamdată, a fost strecurată de Mihai Rotaru prin canalele de presă, al căror fanatic este, atât pentru a anihila această perioadă de depresie generală, dar şi pentru că rivala din oraş; Fcu, e aproape de a ajunge în Europa, sfidând diferenţa uriaşă de buget şi de audienţă faţă de Ştiinţa.
Mitriţă e fotbalist de rasă şi, probabil de la Luţu încoace, este primul oltean care a cucerit sufletele fanilor Craiovei, care tânjesc după astfel de fenomene. Întoarcerea lui ar asigura emulaţia necesară pentru următorul sezon, cu implicita campanie de abonamente prolifică, în condiţiile în care nici lotul şi nici banca tehnică nu sunt prea atractive la Ştiinţa.
Din start e de precizat că titlul are atât conotaţie pozitivă, cât şi negativă şi se referă la atât la gestul lui Mitriţă, de a renunţa la o sumă importantă pe care o avea asigurată „afară”, ca să revină la Ştiinţa, precum şi la gestionarea precară a talentului său, unul tot mai rar întâlnit în fotbalul de la noi.
„Are un talent incredibil și îl folosește la 10%.Dacă el avea și o mentalitate de luptă, de a se bate și a înțelege că fotbalul la un nivel mare, ar fi de nivelul primelor patru echipe din Anglia. Este un jucător care este atât de decisiv când are mingea, dar, din păcate, la dificultăți renunță și el la fel ca ceilalți”, era caracterizarea făcută „Piticului” de Răzvan Lucescu, antrenorul lui Mitriţă la PAOK, în sezonul 2021-2022.
Dacă experienţa la Pescara, Mitriţă a venit la Craiova cu dorinţă de confirmare şi a găsit un teren propice pentru a exploda. Acum nu revine pentru că nu a făcut faţă în străinătate, în America, Grecia sau la arabi, ci pentru că vine acasă, unde îi place şi unde este iubit, dar şi pentru că nu s-a putut acomoda la viaţa de acolo. A vrut să-şi asigure viitorul familiei şi atât, satisfacţia profesională aproape că nu a existat. Caracterul său, caracteristic multor jucători talentaţi, nu l-a ajutat. Mitriţă e o persoană introvertită, un jucător capricios, se poate exprima la adevărata valoare sau aproape de aceasta numai în anumite condiţii.
Propice ar fi întoarcerea lui Mitriţă din mai multe motive, pe lângă cel de imagine şi de marketing. Un Mitriţă cu şi mai mare experienţă, stabil şi financiar şi familial, s-ar exprima altfel probabil pe o suprafaţă de joc impecabilă, cum este cea de acum de pe „Ion Oblemenco”. Dacă şi pe nisipul de acum câţiva ani făcea ravagii prin defensivele adversarilor Ştiinţei, acum ar putea fi decisiv chiar în lupta la titlu. Acum, Mitriţă nu mai are disperarea sau nevoia de a pleca afară pentru a-şi asigura viitorul. Trebuie să joace numai de plăcere. Să se distreze pe teren, aşa cu, îl sfătuia Ilie Balaci şi cum şi-a tatuat pe ceafă. Are cadrul ideal, este acasă, la echipa iubită, cu fani care-l idolatrizează şi probabil şi cu o echipă care s-ar pune în slujba talentului său.
Singurele semne de întrebare sunt legate de motivaţia sa, precum şi de coabitarea cu alţi alintaţi din lot, Ivan şi Markovic, alţi jucători cărora le plac antrenamentele şi combativitatea ca şi lui Mitriţă, adică mai defel. Cât despre Ivan, din ştirile zilnice care vizează o nouă plecare a sa, pare-se că Rotaru l-a pus pe tarabă şi e dispus să-l vândă la prima strigare, dar nu prea se găsesc muşterii să-şi încerce norocul cu un jucător care a fost exclus din lot de antrenorul de la club şi pus pe lista neagră de selecţionerul României.
După ce au plecat Mitriţă, Băluţă, Gustavo, Cicâldău, Universitatea Craiova a rămas fără jucători cu fantezie. L-a aşteptat în zadar pe Baiaram să „crească” şi pe Roguljic să arate ca titular ce poate face când intră pe final de joc. Şi să nu-l menţionăm pe Vînă, „decarul impostor”, ori alte tentative eşuate ale lui Rotaru de a da lovitura, care au fost numai surprize neplăcute. Chiar dacă nu-ţi garantează performanţa, Mitriţă este certitudinea spectacolului, iar Craiovei i-a lipsit asta în ultima perioadă. Mai ales că de mai mult de trei decenii, Bănia s-a consolat cu impresia artistică, în lipsa titlurilor de campioană.
