Care e Profilul angajatului român, la 10 ani de la aderarea la UE? Cu această întrebare îşi începe KeysFin o analiză asupra pieţei forţei de muncă din România. “Economia românească se îndreaptă către o criză acută pe piaţa forţei de muncă, numărul salariaţilor şi gradul de profesionalizare înregistrând o scădere în ultimii ani, fenomen care s-ar putea accentua în viitor. Este concluzia unui studiu efectuat de KeysFin pe baza datelor statistice INS, CNP şi Eurostat, legate de piaţa muncii din ultimii 10 ani. Nu există, probabil, firmă în România care să nu se confrunte în prezent cu efectele crizei de personal. Indiferent că vorbim de programatori IT, ingineri sau specialişti în finanţe, sunt tot mai multe companii care reclamă faptul că nu găsesc personal calificat. Dovadă statisticile INS care arată că, după boom-ul economic din 2007-2008, numărul locurilor de muncă vacante aproape s-a dublat, de la 38.625 în 2009 la 59.753 în 2016. Cea mai puternică cerere de forţă de muncă este în jurul Capitalei, acolo unde statisticile arată că sunt disponibile peste 16.000 de posturi, urmate de polii de creştere economică reprezentaţi de oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Ploieşti şi Constanţa. Industria prelucrătoare, cu 15.793 de locuri de muncă vacante, sectorul de sănătate (8461) şi comerţul (5216) se aflau, alături de sectorul public, pe lista principalilor angajatori. Cea mai mare cerere de forţă de muncă este în rândul specialiştilor (17.731 posturi), aproape dublă faţă de 2009 dar rămâne mult sub nivelul record din 2007 (22.295 posturi). Datele statistice arată că sunt la mare căutare şi meseriaşii din domeniul serviciilor (8.205 posturi), alături de operatorii de instalaţii şi maşini/asamblori de maşini şi echipamente (7.035) şi de muncitorii calificaţi (6.904 posturi). Pe ansamblu, pe fondul creşterii economice, cererea de angajaţi calificaţi în economie a evoluat susţinut în ultimii ani, însă rămâne sub nivelul de acum 10 ani”, afirmă analiştii de la KeysFin.
Potrivit studiului KeysFin, România avea, în 2016, o populaţie ocupată de 8,45 milioane (privat&sistemul public), faţă de 9,35 de milioane în 2007. Interesantă este şi evoluţia pe sexe. Dacă în 2007, în ţara noastră erau angajaţi 5,19 milioane de bărbaţi, în 2016 cifra a fost de 4,8 milioane. O scădere similară, însă chiar mai accentuată, se înregistrează şi în rândul femeilor. „Datele statistice confirmă, în parte, exodul românilor către Occident. De la intrarea în UE, în 2007, au fost foarte mulţi români care au ales să plece în ţările dezvoltate, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite, a unui trai mai bun”, au explicat analiştii. Criza din 2009-2010 a lovit extrem de puternic iniţiativa privată, dovadă că numărul antreprenorilor a scăzut în 2016 la 1,6 milioane faţă de puţin peste 2 milioane în 2007. „Reculul s-a simţit puternic în economie. Dincolo de scăderile salariale, multe business-uri au murit din cauza blocajului financiar, a scăderii abrupte a cererii şi a înăspririi condiţiilor de creditare. În acest interval au dispărut, practic, 400.000 de antreprenori. Priviţi această cifră din punct de vedere al relaţiilor de business pe orizontală, în economie, şi veţi avea dimensiunea reală a impactului socio-economic”, au explicat experţii KeysFin.
Concluzia celor de la KeysFin este că în România se observă un decalaj avansat faţă de alţi membri din UE, unde fiecare locuitor produce aproape 30.000 de euro pe an, adică de 4 ori mai mult.
Potrivit datelor Comisiei Naţionale de Prognoză, se estimează că piaţa muncii nu va avea creşteri considerabile în viitor. Estimările CNP arată că numărul mediu de salariaţi va creşte până în 2020 la 5,6 milioane, faţă de 4,95 milioane în 2017. Dintre aceştia, 4,6 milioane vor fi în mediul privat, restul la stat. Perspectiva autorităţilor privind evoluţia salarială până în 2020 prevede avansul salariului mediu net pe economie cu puţin peste 130 de euro (590 de lei) de la 2274 de lei în 2017 la 2864 de lei în 2020.
Cel mai bine se va câştiga, în următorii trei ani, în Bucureşti-Ilfov, unde salariul mediu net ar urma să ajungă în 3 ani la 880 euro (3969 lei), iar cel mai puţin în Oltenia, aprox. 542 euro (2442 lei. „Perspectivele salariale denotă, în fapt, accentuarea discrepanţelor economice la nivel regional şi tendinţa de polarizare economică şi demografică a României. Cel mai probabil se va accentua migraţia forţei de muncă către centrele economice din jurul oraşelor precum Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara, Braşov sau Constanţa.”, avertizează analiştii de la KeysFin.
