Premierul Ludovic Orban, într-un moment de neatenţie –presupunem- dar şi de regretabilă neinspiraţie, locvace din fire, a dat cu oiştea în gard, cum se spune, de n-a mai rămas nimic din ea, declarând cu o pioşenie jucată că „urează condoleanţe familiilor care au avut decese în familie”. Categoric, premierul a vrut să spună altceva, decât ceea ce a spus. Dar neglijenţa formulării atinge fibra intimă a limbii române, deşi sobrietatea pe care o presupun ritualurile săvârşirii cuiva din lumea pământeană s-a pierdut demult. Apetitul pentru show funerar, în astfel de momente dramatice, este realmente nejustificat, emanând o ipocrizie greţoasă. Suntem în faţa unei ipocrizii de rit postum. Şi în această situaţie, bunul Dumnezeu aproape că nu mai ştie pe cine să ierte. Candorile lexicale sau gramaticale ar trebui vizitate de sentimentul ruşinii. Ce s-a întâmplat la Suceava, este de acum treaba Parchetului judeţean şi procurorii de aici au extins cercetările în cazul îmbolnîvirilor şi deceselor înregistrate, spitalul fiind cel mai mare focar de Covid-19 din ţară. Ce paradox: în campania electorală din toamna trecută, spitalul din Suceava „Sfântul Ioan cel Nou”, realizare emblematică pe bani europeni a lui Gheorghe Flutur, era dat exemplu şi la inaugurarea ambulatoriului, însuşi preşedintele Klaus Iohannis ne asigura că „avem la Suceava un model de bune practici în sistemul de sănătate românesc” şi îşi dorea astfel de exemple peste tot în ţară. Bineînţeles în context nu era uitată guvernarea PSD, care nu făcuse şi nu dresese, şi alte arteziene de banalităţi şi valuri de kitsch-uri verbal. Oricum, nu performase, aşa cum o făcuse cel văzut ca viitor ministru al Sănătăţii, parcă Vasile Râmbu se numeşte. Ludovic Orban îşi verifică prea des abilităţile oratorice. Şi nu este Crin Antonescu. Şi nici prea credibil. La 26 februarie a.c. când epidemia bătea la fereastră, şi avertizarea OMS sosise din 23 ianuarie a.c., obsedantă era încă „depesederizarea” României, scăparea ţării de PSD şi aranjamentele năucitoare pentru alegerile anticipate. Să nu ne facem iluzii şi să nu aşteptăm regrete sau căinţe. Nu e cazul şi oricum, nu suntem atât de naivi. Nimic nu poate să perturbe siguranţa premierului, chemat acum să răspundă –urgent- la o serie de întrebări imperative ale social-democraţilor. Şi iată doar câteva din ele: când şi în ce volum au fost achiziţionate echipamente pentru protejarea personalului medical după data de 22 ianuarie şi până în prezent? După avertizarea OMS din 22 ianuarie ce măsuri a luat Guvernul, şi în ce dată, pentru testarea populaţiei? Câţi cetăţeni români din Italia, Franţa, Germania, Spania, au revenit în ţară după 31 ianuarie 2020? Social-democraţii invocă o ascundere a adevărului, pentru a se crea o percepţie de falsă siguranţă, care afectează grav nivelul de conformare voluntară la restricţiile impuse. Ludovic Orban ne-a asigurat astăzi de reluarea anchetei epidemiologice la Suceava, oraş paralizat aflat în a doua zi de carantină. Ne puteam consola cu limpezimea de cleştar a gândirii sale. Hotărât lucru, nu e omul potrivit pentru o astfel de „bătălie”, cum e cea dusă împotriva coronavirusului.
