Discursul anual către naţiune al preşedintelui rus Vladimir Putin, la Gostyny Dvor, lângă Piaţa Roşie, la mai bine de doi ani de la lansarea atacului său asupra Ucrainei şi cu numai două săptămâni înaintea alegerilor prezidenţiale din Rusia, la care va fi reales, la Kremlin, până în 2030, n-a avut multe elemente noi, în afara celor reiterate, ca nişte clişee, în ultima vreme, cu precădere în interviul fluviu acordat jurnalistului american Tucker Carlson, definind însă principalele linii strategice pentru următorii ani. Liderul de la Kremlin a spus că „majoritatea absolută a poporului rus susţine campania militară din Ucraina” şi referindu-se la recentul comentariu al lui Emmanuel Macron –la 20 de luni după ce sugerase „să nu fie umilită Rusia”- privind posibilitatea trimiterii de trupe terestre occidentale în Ucraina, a reamintit „soarta celor care şi-au trimis contingente pe teritoriul ţării sale”, aluzie la înfrângerile teribile care au fost aventurile lui Napoleon (1812) şi Hitler (1941-1943), accentuând asupra consecinţelor mult mai tragice ale unor asemenea intervenţii. Cum era de aşteptat, în discursul său, Vladimir Putin a atacat actuala administraţie americană, acuzând-o că „vrea să arate că ea conduce lumea ca înainte” şi „când America va considera că este avantajos pentru ea să negocieze va vorbi cu ruşii”, iar dacă nu este nimic avantajos „nu este nimic de discutat”. Aducând un omagiu soldaţilor ruşi care au murit în Ucraina, Putin a salutat ofensiva trupelor ruse în ultimele săptămâni, menţionând că „Rusia este pregătită de dialog cu SUA pe probleme de stabilitate strategică”, ameninţând în acelaşi timp Occidentul cu privire la riscul escaladării nucleare. A denunţat încă o dată Occidentul –orbit de rusofobie- învinuindu-l că a vrut să atragă Rusia într-o cursă a înarmărilor şi astfel să o epuizeze, repetându-se „şmecheria” reuşită în anii 80 cu Uniunea Sovietică. „Permiteţi-mi să vă reamintesc că în 1981-1982 cheltuielile militare ale URSS au reprezentat 13% din produsul naţional brut. Sarcina noastră este să dezvoltăm complexul militaro-industrial, în aşa fel încât să creştem potenţialul ştiinţific, tehnologic şi industrial al ţării”. O mare parte din discursul său a avut referiri concrete la viitorul Rusiei. În timp ce legăturile de familie şi valorile morale sunt distruse în Occident, Rusia a ales să protejeze viaţa tradiţională. Are probleme, precum scăderea natalităţii şi statul rus vrea ca familia numeroasă să devină normă cu ajutorul stimulentelor fiscale. Calitatea vieţii, luptă împotriva sărăciei, a beţiei –recomandând schiul şi drumeţia ca remediu- s-au regăsit în discursul liderului de la Kremlin. Care a salutat flexibilitatea şi rezistenţa economiei ruse în pofida unui baraj de sancţiuni occidentale. Şi dacă rezistă, pentru moment, rezistă prin întoarcerea spre Asia. Discursul preşedintelui rus a fost nu doar televizat, ci oferit gratis în cinematografele din 20 de oraşe mari, pe ecrane electornice rutiere, sute de fronturi media. A survenit în ajunul înmormântării principalului adversar politic, Alexei Navalny, căruia nu i s-a pronunţat numele. Deloc nou: responsabilitatea extinderii conflictului a fost atribuită aliaţilor Ucrainei, dar Vladimir Putin este un maestru al diversiunilor. El susţine că războiul din Ucraina este o chestiune internă a Rusiei, ceea ce până la urmă este absolut fals, pentru că este o agresiune împotriva unei ţări cu graniţe recunoscute, dar cu unele… particularităţi, care vin de demult. Pe scurt: „abandonaţi Ucraina şi discutăm”. În subsidiar, trimiterea de militari occidentali în Ucraina este similară cu trimiterea de trupe pe pământ rusesc, cărora le este rezervat iadul. Moscova a negat anunţul american că Rusia pregăteşte o bombă spaţială nucleară. La acest nivel nimic nou. Ca de altfel şi în cuprinsul discursului.
