Întâlnirea, în prealabil preparată, dintre emisarii Moscovei şi Kievului, convenită în apropierea oraşului Gomel, pe teritoriul Belarus, la una din reşedinţele preşedintelui Alexandr Lukaşenko, nu departe de graniţa cu Ucraina, a început ieri la ora 11.00 (la Bucureşti) însă sub semnul declarat al neîncrederii reciproce şi al unei crispări de circumstanţă. Deşi de rezultatul negocierilor, fireşte neîncheiate, depinde însăşi pacea. Anterior, preşedintele ucrainian Volodimir Zelenski declarase că „nu prea crede” în rezultatul întâlnirii. Din raţiuni de securitate, delegaţia Ucrainei, condusă de ministrul Apărării, Oleksii Rezniakov, venit în ţinută militară, acompaniat de Mikailo Podoliak, un consilier al preşedintelui, a intrat pe teritoriul Belarus, venind dinspre Polonia. Delegaţia rusă a fost condusă de consilierul prezidenţial Vladimir Medinski, fost ministru al Culturii, cu vederi ultranaţionaliste, considerat a nu avea experienţă internaţională. Pentru Kiev „chestiunea cheie” este încetarea imediată a focului şi retragerea trupelor ruse din teritoriul ucrainian. Războiul fratricid, care opune Ucraina Rusiei, prin invazia cunoscută, suferinţa umană generată (500.000 de persoane au părăsit ţara potrivit Înaltului Comisariat pentru refugiaţi), este pentru Europa democratică un moment al adevărului, prezentând riscul basculării continentului într-o confruntare de proporţii. Liderul de la Kremlin, despre care se credea că este un fin tactician, a pierdut simţul realităţii mai ales că invadarea Ucrainei este pe cale de a produce efecte inverse celor pe care le dorea: ranforsarea NATO, a unităţii europene şi transatlantice. O singură eroare în angrenajul perfect incontrolabil de război, cu un stat membru al Alianţei atlantice, şi premizele unui conflict de mai mare amploare ar fi întrunite. Sancţiunile economice luate de UE, în acord cu SUA, Canada, Australia, Japonia, Coreea de Sud pentru izolarea financiară a regimului lui Vladimir Putin, paralizarea economiei ruse şi aprovizionarea în particular a armatei ucrainiene cu muniţie, rachete de asalt, lansatoare portabile anti-tanc, spre a spori descurajarea Rusiei, au provocat în egală măsură iritarea Moscovei. Ieri, Rusia a interzis ca măsură de retorsiune companiilor aeriene din 36 de ţări să survoleze spaţiul său aerian. Mai mult, Vladimir Putin a ordonat punerea în regim de serviciu special al forţelor descurajatoare. În locul unor soluţii, fie ele şi disperate, de desescaladare a conflictului, UE finanţează în premieră cumpărarea şi livrarea de armament şi alte echipamente Ucrainei, în sumă de 450 mil. euro, cum a anunţat duminică şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell. Rupând politica sa de interdicţie a exportului de arme letale în zonă de conflict, Germania a autorizat livrarea Kievului a 100 de lansatoare-rachete anti-tanc, 500 de rachete sol-aer Stinger, 9 obuziere, 14 vehicule blindate, 10.000 tone carburanţi. Suedia, Franţa, Belgia, Olanda, Cehia, Canada, Danemarca, România (11 spitale militare şi echipamente militare în valoare de 3 mil. euro), Portugalia, susţin la rândul lor nu doar moral, ci concret Ucraina. Primesc pe teritoriul lor refugiaţi. Ucraina rezistă, suscitând admiraţie, arătându-se tot mai dificilă pentru armata rusă al cărui obiectiv este „demilitarizarea şi denazificarea” regimului condus de preşedintele Volodimir Zelenski. Acesta a cerut integrarea fără întârziere a ţării sale în UE. Washingtonul se arată tranşant: Departamentul de Stat a suspendat activitatea ambasadei SUA din Minsk şi a autorizat plecarea personalului non-esenţial şi familiilor din ambasada din Moscova, a anunţat ieri Antony Blinken. Discuţiile Moscova-Washington sunt momentan blocate şi nu se ştie pentru câtă vreme. Pentru cei în vârstă, putem reaminti cum preşedintele John F. Kennedy a împiedicat un conflict nuclear, la momentul crizei rachetelor din Cuba (1962), printr-un dialog febril, disperat, pe care fratele său Robert Kennedy, ministrul Justiţiei în epocă, a reuşit să-l aranjeze cu Anatoli Dobrinin, ambasadorul rus în SUA, care a intervenit pe lângă Nikita Hrusciov. Richard Nixon s-a apropiat de China, iar Regan a negociat cu Gorbaciov în vremea războiului rece. Se poate face mai mult, şi în aceste zile, pentru liniştea planetei.
