Primăria Craiova: Ceva, ce nu s-a mai văzut, la alegerea unui viceprimar… liberal

În urmă cu circa două săptămâni, potrivit informaţiilor credibile de care dispunem, la nivelul staff-urilor doljene PNL şi PSD, s-au antamat firave discuţii privind coagularea unei colaborări administrative, a unei convergenţe politice, ca prelungire a ceea ce se întâmplă la nivel central. Deşi cele două formaţiuni politice, de-a lungul anilor, au mai exersat această formă de colaborare, de această dată reticenţele s-au dovedit mai greu de surmontat. Cum social-democraţii eurodeputatului Claudiu Manda deţin majorităţi, dacă nu confortabile, în orice caz liniştitoare, atât în Consiliul Local Municipal, cât şi în Consiliul Judeţean, şi nu licitează „componenta politică”, anumite revendicări ale liberalilor, nu puţine, au rămas să fie rediscutate, pentru moment oportună fiind desemnarea unui viceprimar, pe locul disponibilizat, prin promovarea Danielei Barbu ca prefect de Dolj. Opţiunea social-democraţilor, care au primarul Craiovei, în persoana Liei Olguţa Vasilescu, poate unul dintre cei mai buni primari din ţară, a fost pentru orice persoană din rândul consilierilor locali liberali, cu excepţia lui Marian Vasile, în temeiul unei idiosincrazii reciproce. Cât se întinde „dreptatea”, de o parte şi de cealaltă, nu discutăm, fiindcă fondul chestiunii era mai important decât detaliile. Sprijinit de Teodor Sas, Marian Vasile s-a opus, din răsputeri, să fie desemnată o altă persoană, din grupul de consilieri liberali al cărui lider este, în afara sa. Discuţii, petractări, nervozităţi aiuritoare, expresia a unei gândiri leneşă şi agresive au agrementat alegerea lui Răzvan Diaconu ca viceprimar, prin votul consilierilor social-democraţi şi a numai… doi consilieri (din 8) liberali, restul părăsind sala de şedinţă. Ameninţaţi şi aceştia post festum cu excluderea din partid. Democraţie nu glumă! Şedinţa tumultoasă s-a ţinut în sala de conferinţe a stadionului „Ion Oblemenco” din Craiova. Acum nu ştim cât de potrivită e o asemenea frondă, în astfel de momente, nu tensionate cât neliniştitoare, pe care le traversăm cu toţii. Numai că măştile acestea de „îngrijoraţi de problemele urbei”, clamate obsesiv, până de dată recentă, par de-a dreptul ridicole pentru a nu folosi alt termen, cu iz ofensator. Acest barbut cu zaruri false ar trebui repudiat. Fiindcă au obosit şi vlaga duşmăniei şi patosul ostilităţilor, chiar ambalate într-o altă ţiplă. Administraţia locală a unui mare municipiu cum e Craiova, are pe agenda sa chestiuni mult mai importante, presante şi utile cetăţeanului, decât fronda de carnaval a lui Marian Vasile, care poate înţelege, şi e capabil de aşa ceva, că nu toată lumea se luptă cu sine şi iasă invingător.