Forbes este cunoscută ca revista americană de prestigiu, consacrată prin clasamentele anuale privind „lumea bună”: cei mai bogaţi americani (Forbes 400), cele mai mari companii din lume (Forbes Global 2000) şi cei mai bogaţi oameni ai planetei. Forbes – România a fost lansată în urmă cu cinci ani (23 martie 2009) şi este singura ediţie cu apariţie bilunară, ca şi Forbes SUA, remarcată până acum prin „Top 500 miliardari ai ţării”. Gala „Best Cities Awards”, organizată, joi seara, în Capitală, la Restaurantul „Elisabeta” – Sala „Patru oglinzi” – a fost consacrată, aşa cum exprimă şi traducerea enunţului de mai sus, prezentării celor mai bune oraşe pentru afaceri din România, dar, în egală măsură, proiecţiei căilor sustenabile de dezvoltare a acestora, care vor antrena nu doar creşterea economică, ci şi creşterea calităţii vieţii. Criteriile avute în vedere de Forbes România, menţionate de board-ul revistei, au fost de ordin cantitativ – PIB-ul regional, PIB-ul pe cap de locuitor, câştigul salarial mediu net, şomajul şi investiţiile străine – şi calitativ, dar cu influenţă nemijlocită asupra mediului de afaceri – existenţa infrastructurii (acces la autostradă, şosea de centură, port sau aeroport), stoc rezidenţial, poli de business (clădiri de birouri, spaţii logistice şi industriale), facilităţi educaţionale cu impact pe piaţa muncii (şcoli profesionale şi universităţi) şi deschidrea autorităţilor locale faţă de investitori. Fiecare criteriu a contat în proporţie de 10% în stabilirea clasamentului final. Nici un oraş nu a obţinut punctajul maxim, fiecare dintre ele fiind deficitar la un capitol sau altul. Craiova figurează în topul „Best Cities Awards” pe o poziţie avantajoasă, primarului Lia Olguţa Vasilescu fiindu-i remis „Premiul Special” pentru faptul că municipiul pe care îl administrează este „motorul economic al Olteniei”. Şi când Forbes România te ia în seamă înseamnă că … exişti. Deţii o legitimitate, semnal pozitiv, pentru mediul de afaceri.
Timişoara detronată de Bucureşti
Forbes România a concluzionat astfel în demersul său: Bucureştiul generează 20% din PIB-ul ţării şi este cel mai propice oraş pentru afaceri. Concentrează 24% din comercianţii activi din România şi 21% din totalul salariaţilor la nivel naţional. Bucureştiul este cel mai mare angajator în sectorul administraţiei publice naţionale şi locale. Şi, aspect deloc de neglijat, în Capitală se plătesc cele mai mari salarii nete din România. Aceste criterii au contat în stabilirea ierarhiei finale. Ce place unui străin în Capitală? Cluburile, cafenelele şi restaurantele din Centru Vechi, parcurile Herestrău şi Cişmigiu. Ce nu place? Traficul infernal, timpul de aşteptare în staţiile mijloacelor de transport în comun, comportamentul aproximativ civilizat al oamenilor, insalubritatea multor artere de circulaţie, câinii vagabonzi, mentalitatea orientală, faptul că se construieşte mult şi haotic, cu predilecţie mall-uri. Unde sunt industriile de altădată? Bucureştiul a devansat anul trecut Timişoara, considerat un oraş dezvoltat din punct de vedere economic, din moment ce judeţul Timiş deţine cel mai mare PIB regional, cel mai mare PIB pe cap de locuitor şi cel mai mare indice al investiţiilor străine directe din România, cu excepţia regiunii Bucureşti – Ilfov. Din cele 6.200 de companii cu capital străin, existente în Timiş, cele mai multe provin din Italia, urmată de Germania, Austria, Ungaria, Franţa, SUA, Spania, Serbia, Elveţia, Olanda. Cele mai importante domenii economice sunt IT/comunicaţii, electronică, electrotehnică, industrie, servicii, comerţ, turism, agricultură şi construcţii. Timişoara rămâne un centru universitar consacrat şi un pol multicultural.
Craiova – în cheia Forbes România
Emblematic pentru Craiova rămâne producătorul auto Ford. Care oferă aproape 4.000 de locuri de muncă şi contează covârşitor la îndeplinirea câtorva criterii cantitative avute în vedere de Forbes România. Dacă la Ford se tuşeşte, de pildă, răceala se resimte în toată economia Doljului. De datele statistice este vorba. Anul trecut, timp de 40 de zile – perioadă cumulată – din cauza pieţei de desfacere precare din Europa, nu s-a lucrat. Modelul B-Max, cu numărul 100.000, a părăsit de mult porţile fabricii. Fordul este, fără nici o exagerare, mândria Craiovei. Atuurile economice ale municipiului nostru şi, implicit, ale Doljului, pe care se reazemă regiunea sud-vest Oltenia, au fost enunţate, într-o alocuţiune îngrijită, de primarul Lia Olguţa Vasilescu, în momentul decernării diplomei „Motorul economic al Olteniei – Craiova”. Au fost amintite Aeroportul Internaţional Craiova, podul Calafat – Vidin, de peste Dunăre, inaugurat anul trecut, producerea, de către firma Softronic, a primului tren electric fabricat în România şi, bineînţeles, sosirea turcilor de la „ETI”. Enumerate au fost şi facilităţile, deloc puţine şi deloc insignifiante, pentru investitorii străini. Şi, în context, resursa umană, cu bună calificare, graţie celor două universităţi de stat. S-a vorbit şi de Parcul Industrial. Toate acestea sunt poate lucruri ştiute de craioveni, dar cu rezonanţa lor pentru Forbes România. Nu a fost uitat nici proiectul „Craiova Capitală Culturală Europeană” şi expus la o manieră convingătoare, chiar cu har, în faţa primarilor Emil Boc (Cluj-Napoca), Nicolae Robu (Timişoara), şi viceprimarului Sorin Dangă (Iaşi), şi ei interesaţi de această competiţie, Şi cărora, de bună seamă, le-a cam pălit buna dispoziţie. Ca un fapt divers, a fost cea mai aplaudată alocuţiune.
O corecţie la criteriile avute în vedere
Doljul, cum bine se ştie, are un imens potenţial agricol şi realmente contează din acest punct de vedere în balanţa cerealieră a ţării şi, implicit, PIB-ul ţării. Creşterea economică a României pe anul trecut – 3,5% – s-a datorat şi aportului covârşitor al agriculturii, care trebuie privită ca un furnizor de materii prime pentru industriile adiacente. Cu alte cuvinte, pe lângă toate criteriile enunţate, asupra cărora nu mai revenim, Doljul se departajează de alte judeţe printr-un potenţial insuficient, dacă nu precar exploatat. Un centru economic consacrat – Craiova – are încă resurse imense de redecolare economică. S-au spus multe lucruri interesante, dincolo de izul uşor triumfalist al unora dintre ele. Esenţial este faptul că primarii marilor oraşe ale ţării, prin politice locale, de luat în seamă, unele temerare, acordă tot mai multă atenţie mediului economic, căruia i se ia zilnic temperatura, implicându-se realmemte în identificarea de oportunităţi noi. Altfel spus, febrilitatea a atins alte cote. Craiova nu face excepţie şi asta a dat de înţeles primarul ei, adică motorul economic al Olteniei va fi turat la maximum.
