Povesteşte Ovid S. Crohmălniceanu (16 august 1921, Galaţi – 30 aprilie, 2000, Berlin), prozator, critic şi istoric literar, în „Amintiri deghizate” (Ed. Nemira – 1994). Un grup de tineri liberali se răzvrătise împotriva bătrânilor conducători ai partidului şi era pe cale să iniţieze o acţiune dizidentă. Anunţase că va apărea curând o gazetă a lor, în care cititorii vor găsi zilnic semnătura lui Arghezi. I. G. Duca, liderul partidului liberal, l-a poftit la el pe poet: „Domnule Arghezi, am auzit că veţi apărea zilnic la gazeta tinerilor noştri”. „Da, a răspuns poetul, sunt băieţi buni, patrioţi”. „Îi cunoaşteţi mai demult?”, a vrut să ştie Duca. „Bineînţeles, l-a asigurat prompt Arghezi, sunt băieţi buni, patrioţi”. „Şi cât vă plătesc colaborarea, a insitat Duca”. „Atâta şi atâta a precizat Arghezi”. Nu e puţin, a îndrăznit Duca”. „Da – a convenit interlocutorul său, dar sunt băieţi buni, patrioţi”. „Domnule Arghezi, a revenit la atac şeful partidului liberal, înscriind ceva pe o hârtie, treci dumneata pe la casierie. E de trei ori cât ţi-ar oferi ei, un an întreg. Lasă-i în plata Domnului, şi vezi-ţi dumneata de literatură”. La această propunere Arghezi nu a mai stat nicio clipă pe gânduri. „Aveţi dreptate, răspunse. Dă-i în aia a mamii lor de lichele, şi întinse mâna după hârtie”.
