Mai sunt doar două săptămâni din acest an şi, cu sufletul plin de speranţă, ne pregătim să-l întâmpinăm pe următorul. Ca să ştim însă ce aşteptări putem avea de la 2013 trebuie să ne uităm în spate, la 2012, să facem un scurt bilanţ, să vedem ce am realizat şi ce nu din ce ne-am propus şi, apoi, cu realism, să îndrăznim să privim spre ce va veni. Un astfel de exerciţiu i-am propus şi directorului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, Florin Stancu, cel care conduce una dintre cele mai mari (ca număr de angajaţi) şi mai complexe (ca activitate) instituţii din subordinea Consiliului Judeţean Dolj. Şi, după cum o să vedeţi din acest interviu, şi una dintre cele mai încercate, culmea!, exact într-un an în care, din cauza crizei economice, doljenii aveau cea mai mare nevoie de asistenţă socială. Cu doar trei sferturi din personal asigurat, DGASPC Dolj s-a văzut nevoită să facă faţă unei adevărate explozii a unor fenomene sociale altădată de mici dimensiuni – cum ar fi abandonul copiilor ori lăsarea acestora în grija rudelor de către părinţii plecaţi la muncă în străinătate –, dar a reuşit să se descurce. Mai mult, deşi pare greu de crezut, parcul auto a fost înnoit într-o proporţie importantă, iar la câteva centre au demarat lucrări de reamenajare şi extindere, fie cu fonduri europene, fie cu ajutor de la Consiliul Judeţean, al cărui preşedinte, Ion Prioteasa, a pus întotdeauna mare preţ pe asistenţa socială.
– Domnule director, anul 2012 este ca şi terminat. Cu ce gânduri priviţi în urmă?
– A fost al patrulea an de criză economică. Al patrulea an în care ne-am confruntat cu creşterea accentuată a tuturor fenomenelor sociale, al patrulea an în care aşa-zisele măsuri de criză ne-au blocat dezvoltarea instituţională şi ne-au pus în dificultate în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de fiecare zi. Vorbim aici, în primul rând, de blocarea posturilor vacante şi de imposibilitatea angajării. Din acest punct de vedere a fost o adevărată provocare, deoarece, cu doar 2/3 din nevoia de personal asigurată, a trebuit să facem faţă tuturor problemelor sociale. Şi vorbim chiar de câteva fenomene sociale care au luat o amploare deosebită, cum ar fi abandonul copilului – unde până în 2009 vorbeam de două-trei cazuri pe lună, iar din 2009 până în prezent numărul acestora nu a scăzut sub zece pe lună – şi de copii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă în străinătate – unde în 2007 vorbeam de puţin peste 1.000 de copii în această situaţie, iar acum vorbim de peste 6.000. Nesupravegherea lor corespunzătoare creează traume, aceştia sunt angrenaţi în activităţi deloc bune pentru dezvoltarea lor – mă refer la delicvenţa juvenilă, abandonul şcolar, exploatarea prin muncă. O altă problemă cu care ne-am confruntat a fost reducerea, la jumătate, a cotelor de combustibil, în timp ce volumul de muncă s-a dublat. A trebuit să facem o organizare şi mai strictă, să apelăm câteodată chiar la deplasarea cu autoturismele personale ale salariaţilor pentru a rezolva un caz urgent.
– Unde a lovit cel mai tare lipsa de personal?
– Cea mai complicată problemă este aceea legată de abandonul copilului nou-născut. Legea ne obligă să plasăm copii de 0-2 ani exclusiv la asistenţi maternali profesionişti, însă numărul acestora a scăzut permanent. La ora actuală, din nevoia de aproximativ 250 de posturi sunt ocupate doar 164, care au grijă de peste 350 de copii. Pentru a avea unde să ducem copiii nou-născuţi abandonaţi a trebuit să luăm copii mai mari, cei peste 2 ani, de la asistenţii maternali şi să-i ducem în centrele noastre, creând o traumă în plus celor mici şi rupând o relaţie de ataşament care se crease. Asta este o problemă pentru fiecare copil în parte, dar este şi o creştere a volumului de muncă pentru specialiştii noştri, pentru că aceşti copii au nevoie de consiliere, de suport pentru a depăşi situaţia în care se află, pentru a se adapta în noile locaţii.
– Aţi încercat să umblaţi şi la mentalitatea oamenilor?
– Am încercat să sensibilizăm opinia publică, să ne sesizeze atunci când văd un copil în dificultate. Am avut o campanie de sensibilizare pe patru din fenomenele care au cunoscut cea mai mare amploare: abandonul copilului, copii lăsaţi în ţară de părinţi care pleacă la muncă în străinătate, abuzul asupra copilului şi exploatarea prin muncă. Spre bucuria noastră, aceste campanii şi-au dovedit eficacitatea, numărul sesizărilor la telefonul scurt pe care noi îl avem, 0251.983, crescând considerabil, de la zeci de sesizări anual la sute de sesizări.
– Să trecem şi la lucrurile bune care s-au întâmplat anul acesta. Există?
– Există. Am reuşit, spre exemplu, să înnoim semnificativ parcul auto al instituţiei, astfel încât deplasările să se facă în condiţii de siguranţă. Un lucru care ne bucură şi ne creşte şi eficienţa şi pe care l-am făcut cu sprijinul Consiliului Judeţean. De asemenea, am reuşit să dotăm suplimentar toate spaţiile de lucru, vorbim aici de camere de consiliere, de centrele în care sunt găzduiţi copii şi adulţii cu handicap. Tot un lucru bun este depunerea unui proiect, în valoare de un milion de euro, pentru înfiinţarea unui nou centru de recuperare a copilului cu handicap, undeva lângă Parcul „Nicolae Romanescu”, într-o locaţie pe care o avem. Proiectul a fost declarat eligibil şi aşteaptă finanţarea. Tot în acest an, cu finanţare de la Consiliul Judeţean, s-a reuşit proiectarea şi demararea execuţiei pentru reamenajarea şi extinderea „Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap Noricel”. Acest complex este structurat pe două componente: una de recuperare a copilului cu handicap, iar alta rezidenţială. Odată cu aceste lucrări de reamenajare şi extindere, zona de recuperare îşi va mări capacitatea de la 100 de copii trataţi într-o lună la 150-200 de copii pe lună, care vor beneficia de kinetoterapie, fizioterapie, hidroterapie şi consiliere psihologică. Pe zona rezidenţială, vom ajunge de la 18 copii cazaţi în acest complex la 30 de copii. Lucrările au demarat deja şi vor fi finalizate în primăvara anului viitor.
– Ce veşti le daţi salariaţilor, dar şi beneficiarilor, pentru 2013?
– Aş vrea să ştie că la sfârşitul acestui an a existat o oportunitate de finanţare pe componenta de formare, informare şi consiliere a persoanelor care lucrează cu categorii vulnerabile de beneficiari, dar şi a acestor categorii vulnerabile, pe care noi am fructificat-o cât am putut mai bine. Vorbim îndeosebi de persoane cu dizabilităţi, tineri care părăsesc sistemul de protecţie şi de persoane de etnie romă. Este un program care la nivelul regiunii S-V Oltenia are alocată suma de 5 milioane de euro. Noi am reuşit să depunem şapte proiecte, care înseamnă 3,5 milioane de euro, prin care ne propunem să formăm, informăm şi calificăm peste 1.500 de persoane.
Un centru model pentru persoanele adulte cu handicap, la Filiaşi
«Un lucru pozitiv care s-a întâmplat anul acesta este inaugurarea unui nou centru pentru persoanele adulte cu handicap, în oraşul Filiaşi. Vorbim despre Centrul de recuperare şi reabilitare pentru persoane cu handicap „Sfântul Dimitrie cel Nou”, un centru model, cu două componente: una de recuperare şi reabilitare a persoanei adulte cu handicap – cu deschidere şi către comunitate, persoanele din Filiaşi şi din localităţile limitrofe venind aici şi beneficiind de servicii de recuperare, după care revin în familie, şi o componentă rezidenţială. Anul acesta, spaţiul destinat găzduirii persoanelor adulte cu handicap care nu au aparţinători a fost extins cu 50 de locuri».
Complexul „Sfânta Maria” va fi extins până la finele lui 2013
«Tot anul acesta am reuşit să depunem un proiect, în valoare de un milion de euro, pentru un centru de recuperare pentru persoanele adulte cu handicap aflat în cartierul Craioviţa Nouă. Este vorba de Complexul „Sfânta Maria”, unde au fost începute lucrările de extindere şi unde, la sfârşitul lui 2013, vom avea un centru modern, poate cel mai modern din Oltenia, care are şi un element de noutate – un bazin de recuperare. Recuperarea în apă, spun specialiştii, este cea mai eficientă, mai ales pentru afecţiunile locomotorii. În prezent, aici există o componentă de recuperare pentru persoanele adulte cu handicap – şi vorbim de persoane vârstnice cu handicap, care sunt găzduite în centrul nostru, care are o capacitate de 33 de locuri, şi o a doua componentă de recuperare, care este deschisă şi comunităţii şi care are acum peste 100 de beneficiari pe lună. După extinderea centrului vom avea o capacitate de găzduire de 47 de locuri şi capacitate de recuperare undeva spre 300 de beneficiari pe lună. Ceea ce rezolvă un procent mai mare din nevoia de recuperare de la nivelul municipiului Craiova, unde mai există încă un centru de recuperare de acelaşi tip, care deserveşte însă jumătate din persoanele cu handicap din judeţul nostru, şi vorbim de 15.000 de persoane cu handicap».
