Opt sunt judecătorii în măsură a aplica o lovitură fatală monedei euro şi, astfel, Europei. Poate vor face asta astăzi, 12 septembrie a.c., ora 10. În afara omologilor de la Curtea Supremă a SUA, nici un magistrat din lume nu are atâta putere. Şi, totuşi, în ochii germanilor, judecătorii Curţii Constituţionale din Karlsruhe rămân totalmente necunoscuţi. Poate cu excepţia preşedintelui Andreas Vosskuhler, care între timp a mai apărut în media, ceilalţi şapte pot bea bere fără teama de a fi deranjaţi. Chiar şi numele lor nu spun nimic concitadinilor. Explicaţiile ţin de mai mulţi factori. Când în 1951 această Curte Constituţională a fost instalată la 300 de km (sud) de Bonn, decidenţii politici au pus, de fapt, decidenţii politici la distanţă. Acest oraş fără farmecul Bade-Wurtemberg, pare ales pentru a descuraja lobby-ştii şi paparazzi. Extrem de discutată a fost şi numirea lor. Sunt, de fapt, 16 judecători, fiindcă există două Camere, compuse din câte 8 judecători fiecare, dar numai una dintre ele, a doua, se ocupă de tratatele afacerilor europene. Aceştia sunt numiţi jumătate de 69 de membri din Bundestag, Camera superioară a Parlamentului, şi jumătate de o comisie de 12 deputaţi reprezentând partidele din Bundestag. Pentru a fi ales, un judecător trebuie să aibă cel puţin 40 de ani, să fie jurist şi să întrunească 2/3 din voturi. Graţie acestui sistem, fiecare nominalizare este consensuală. Unii dintre judecători sunt marcaţi politic, în schimb nici o numire nu se face fără negocieri discrete. După cum remarca „Die Zeit”, comparat acest sistem cu alegerea Papei, el reprezintă un model de transparenţă. O altă diferenţă, faţă de SUA: numirea este pentru 12 ani şi mandatul nu se mai reînnoieşte. Germanii nu-şi cunosc judecătorii, dar au pentru aceştia o înaltă stimă. Curtea Constituţională inspiră „multă încredere” pentru 75% dintre ei. Mai mult decât preşedintele republicii – 63%, parlamentarii – 40%, sau guvernul – 38%. Fără a mai vorbi de Comisia Europeană – 22%. În fiecare an, germanii depun, în medie, 7.500 de recursuri la Curte. Datorită Mecanismului European de Stabilitate şi pactului bugetar, 2012 este un an de excepţie. Creată după înfrângerea Germaniei naziste, pentru protejarea cetăţenilor împotriva puterii excesive a statului, Curtea Constituţională îşi îndeplineşte rolul. În 60 de ani, ea a dat ca neconstituţionale, total sau parţial, nu mai puţin de 450 de texte de legi. De la deschiderea de magazine duminica, misiunea Bundeswehr în străinătate, trecând la avorturi, dreptul de azil, ajutorul minim social şi, bineînţeles, ajutorul dat Greciei, Curtea Constituţională a avut un cuvânt de spus şi nimeni nu o poate contrazice. Gerhard Casper, fostul preşedinte al Universităţii americane Stanford, născut în Germania, a putut să spună că în loc de a vorbi de republica Bonn (pe urmă Berlin), mai întâi trebuie evocată republica Karlsruhe. Evident, responsabilii politici detestă această instituţie. Anturajul cancelarului Willi Bran vorbea despre „nemernicii de la Karlsruhe”, care în anii ’70 de opuneau politicii de apropiere cu Germania de Est. Ministrul de Interne din perioada 2005-2009, Worfgang Schauble, a fost îngrozit de remarcile judecătorilor pe legile antiterorism. Dar toate acestea nu înseamnă nimic pe lângă dragostea pe care o poartă Angela Merkel (foto). Cu ocazia celei de a 60-a aniversări a Curţii, la 28 septembrie 2011, într-o zi de miercuri, întreg Guvernul, împreună cu cancelarul, a compărut în faţa celor 16 judecători „scorpioni”. Despre Andreas Vosskuhle, judecător la Curte din 2008, preşedinte din 2010, în vârstă de 46 de ani, apropiat de Partidul Social Democrat, se spune că afişează o voinţă de fier într-o rochie de catifea. La începutul anului, Angela Merkel i-a propus funcţia de preşedinte al republicii, o onoare pe care Andreas Vosskuhle a declinat-o. Şi fizicianul din Angela Merkel a ghicit: scorpionii sunt foarte sensibili la dulciuri.
