Cum ne-a convins Ioan Rus că era un limitat

Ca fost ministru al Administraţiei şi Internelor în Guvernul Adrian Năstase (2000-2004), Ioan Rus lăsase multora o impresie rezonabilă. Graţie, poate, şi aportului, despre care s-a spus că a fost consistent, în negocierile de aderare la UE, pe domeniul său de competenţă. S-a vorbit, apoi, de „reformistul grup de la Cluj” al PSD, care face şi drege, dar nu obţine voturi. Nominalizarea sa de către premierul Victor Ponta ca ministru la MAI, dacă n-a surprins, nici n-a fost salutată. Oricum, în orice abordare, universitarul clujean Ioan Rus avea, teoretic, un ascendent faţă de predecesorul său Traian Igaş, de exemplu. Fizionomia sa solemnă inspira un plus de încredere. Pentru cei naivi. Ce declară acum, fără a fi bântuit de jenă, postului de televiziune Transilvania Live, după ce la începutul lunii august demisionase din funcţie: „Eu am avut o discuţie cu premierul, care mi-a explicat: uite, conducerea partidelor noastre, PNL, PSD şi PC, sunt nemulţumite că nu… Domnule, înţelegi ce zic, că nu se poate? Dar conducerea uite ce spune. Bun, atunci avem două variante: pe de o parte, Băsescu vrea să fie mai mulţi de 18 milioane, dumneavoastră vreţi să fiţi mai puţini de 18 milioane. Eu am două soluţii atunci: să mă ascund în spatele dumneavoastră, ca să rezistăm presiunii partidelor noastre, ceea ce n-o s-o fac niciodată, sau să plec”. Insinuând că liderii USL l-ar fi împins la presiuni pentru modificarea listelor electorale permanente, Ioan Rus se dovedeşte, pe de o parte, lipsit de caracter, care la români e o virtute, iar pe de altă parte limitat, dacă nu ageamiu, ca ministru al Administraţiei şi Internelor. Ştia bine că populaţia efectivă cu drept de vot de pe listele permanente, la care urma să se facă raportarea celor prezenţi la referendum, nu era în nici un caz de 18 milioane, cum s-a şi demonstrat ulterior. Ştia bine, sau trebuia să ştie, că listele electorale permanente, din tot felul de motive, nu mai fuseseră actualizate de multă vreme, ceea ce a şi spus într-o conferinţă de presă care a precedat demisia sa. Ceea ce avea de făcut era să se documenteze corect şi în deplină concordanţă cu legea. De la Direcţia pentru evidenţa populaţiei şi administrarea bazelor de date din arhiva MAI putea afla, cum s-a comunicat ulterior, că „34.654 persoane trebuiau radiate de către primari şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor din subordinea consiliilor locale, întrucât între acestea se regăseau 26.066 persoane decedate, 4.475 persoane cu statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate, 151 persoane care îşi pierduseră cetăţenia, 3.414 persoane fără drept de vot, 200 persoane bolnave psihic, fără drept electoral şi 350 persoane cu corecţii CNP”. Conform comunicării primite de la Direcţia generală pentru relaţia cu Instituţia prefectului mai exista un număr de 512.379 persoane ale căror acte de identitate expiraseră şi nu fuseseră reînnoite până în ziua votului inclusiv şi care, în opinia separată a judecătorilor CCR – Ion Predescu, Acsinte Gaşpar şi Tudorel Toader – nu aveau ce căuta pe listele electorale permanente. De asemenea, includerea în listele electorale permanente a celor 1.101.809 cetăţeni români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate, la care se adaugă o parte din ceilalţi 1.468.369 cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie, din care unii sunt minori, a afectat rezultatul referendumului. Listele electorale permanente erau definite prin art.26, al.2 din Legea 35/2008 şi prevederile art.7, al.1 din Legea 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României. Definite erau şi listele electorale suplimentare, prin art.27, al.2 din Legea 35/2008. De la Ministerul Afacerilor Externe au venit precizări extrem de importante, de care, evident, nu s-a ţinut seama. Fostul ministru Ioan Rus a vorbit când trebuia să cultive muţenia. Interviul acordat Transilvania Live fusese anunţat cu o zi înainte. A rostit atâtea naivităţi pe un ton grav, fără să fie contrazis de moderatorul de mucava, încât a reuşit să convingă orice om normal că nu avea ce să caute în funcţia de ministru. Paradoxal, nu s-a arătat cu nimic deasupra lui Augustin Zegrean, preşedintele CCR, făcându-ne să ne gândim că între Bistriţa şi Cluj Napoca distanţa e foarte scurtă şi prostia se ia precum râia.