Gata cu vacanţa pentru artiştii Teatrului Liric „Elena Teodorini”: astăzi încep repetiţiile pentru premiera cu care craiovenii vor fi întâmpinaţi pe 11 octombrie, la deschiderea noii stagiuni artistice, 2012-2013. Este vorba despre celebra operă comică „Bărbierul din Sevilla”, de Gioachino Rossini, un spectacol care trebuie prezentat publicului „într-o formă cât mai aproape de perfecţiune, căci acest titlu de operă, ca de altfel toate lucrările de gen, impune o atenţie şi o rigurozitate sporite”, spune noul manager al instituţiei, Antoniu Zamfir.
În decembrie, iubitorii de artă lirică vor fi invitaţi la încă o premieră: comedia muzicală „Bună seara, domnule Wilde”, de Oscar Wilde, iar anul viitor, când se va desfăşura o nouă ediţie a Festivalului Internaţional „Elena Teodorini”, îl vor putea vedea pe tenorul Stelian Negoescu într-unul dintre cele mai dificile roluri ale repertoriului verdian, Otello.
Pe cât sunt însă de ambiţioase proiectele artistice, pe atât sunt de limitate, din păcate, resursele financiare, care „nu pot răspunde nevoilor şi pretenţiilor calitativ-artistice ale unei instituţii de anvergura Teatrului Liric”, mai spune managerul Antoniu Zamfir. Se adaugă numărul insuficient al personalului, „decimat” de OUG nr. 63/2010, dar şi problemele privind sediul: atât clădirea care adăposteşte sala de spectacole, cât şi pavilionul administrativ se află într-o stare avansată de degradare. Pentru toate, conducerea instituţiei speră să găsească sprijin, ca şi până acum, la autorităţile locale.
Factori deosebit de importanţi în desfăşurarea activităţii nu sunt numai aceştia pentru manager, ci şi publicul. „Este cât se poate de evident faptul că oraşul Craiova nu deţine în acest moment un public numeros, fidelizat spectacolelor de operă, aşa cum este cazul oraşelor Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara şi Constanţa”, susţine Antoniu Zamfir, propunându-şi ca pentru perioada următoare să contureze strategii pentru atragerea cât mai multor craioveni în sala de spectacole.
Interviu cu ANTONIU ZAMFIR, managerul Teatrului Liric „Elena Teodorini” din Craiova
„Lui Rossini i-a luat doar 13 zile pentru a compune opera, nouă ne trebuie, evident, mult mai multe pentru montarea spectacolului”
– Mai sunt, e drept, câteva săptămâni bune până la deschiderea noii stagiuni artistice a Teatrului Liric „Elena Teodorini” – pe 11 octombrie –, însă în curând vor începe repetiţiile pentru spectacolul care va marca acest eveniment. Este vorba despre o premieră, din câte ştiu, cu una dintre cele mai iubite opere din toate timpurile…
– Într-adevăr, mai e ceva timp până la reîntâlnirea cu spectatorii noştri, iubitori de artă lirică, însă artiştii teatrului se află pe ultima sută de metri a vacanţei interstagionare. Pentru a pregăti la parametri înalţi premiera spectacolului cu opera „Bărbierul din Sevilla”, de Gioachino Rossini, vom relua activitatea pe 20 august (n.r. – astăzi), dată la care, împreună cu absolut toate compartimentele, vom începe repetiţiile pentru realizarea spectacolului şi vom continua activităţile de producţie, în vederea definitivării decorurilor şi costumelor necesare punerii în scenă a operei. Dacă lui Rossini i-a luat doar 13 zile pentru a compune opera „Bărbierul din Sevilla”, timpul ce trebuie alocat montării spectacolului pe scena unei instituţii de gen obligatoriu va fi mult mai mare… Urmează, astfel, o perioadă de efort susţinut din partea întregului personal artistic şi auxiliar din cadrul Teatrului Liric craiovean.
Deşi opera „Bărbierul din Sevilla”, după cum aţi afirmat şi dumneavoastră, este una dintre cele mai iubite lucrări din repertoriul clasic, trebuie să recunosc că ideea spectacolului nu mi-a aparţinut, ci doar a fost preluată în proiectul de management, întrucât fosta conducere prevăzuse această premieră în bugetul anului 2012. Fiind o lucrare cu mare priză la public şi, de ce să nu recunosc, o lucrare de care personal sunt legat sufleteşte – este prima operă în care am jucat pe parcursul studiilor de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti –, am decis să păstrez ideea proiectului. La momentul actual nu concep ca acest spectacol să nu fie prezentat publicului într-o formă cât mai aproape de perfecţiune, căci acest titlu de operă, ca de altfel toate lucrările de gen, impune o atenţie şi o rigurozitate sporite.
Compusă în anul 1816 pe un libret de Cesare Sterbini, ce are la bază o nuvelă omonimă a lui Pierre Beaumarchais, opera „Bărbierul din Sevilla” – cunoscută şi sub denumirea de „Almaviva” sau „Precauţiuni inutile” – preia subiectul unei farse populare („Finta Pazza”), pe care îl transformă într-o capodoperă a comediei franceze, ce a suscitat interesul a nu mai puţin de 11 compozitori. Varianta cea mai reuşită a fost a lui Gioachino Rossini, graţie potenţării tuturor trăsăturilor psihice şi sociale cu care Beaumarchais îşi învestise personajul titular, Figaro. Construind totul prin muzică, Rossini dă viaţă personajelor şi creează acţiunea şi ambianţa folosindu-se de limbajul diversificat şi pitoresc al combinaţiilor sonore. Premiera absolută a operei a avut loc în ziua de 20 februarie 1816, la Teatro Argentina din Roma.
„Distribuţia a fost gândită ca un melanj de tinereţe şi experienţă, realizat atât de artiştii teatrului nostru, cât şi de colaboratori”
– Ne „mutăm” – ca şi în cazul altor opere, precum „Carmen”, de G. Bizet, „Don Giovanni” şi „Nunta lui Figaro”, de W.A Mozart – în Sevilla. Cui îi aparţine concepţia regizorală şi cine sunt personajele – Contele Almaviva, Figaro ori Rosina – care, pe muzica lui Gioachino Rossini, ne vor purta spre jumătatea secolului al XVIII-lea, atunci când se desfăşoară acţiunea?
– Da, ne „mutăm” pe acorduri muzicale în Sevilla, dar de facto rămânem în Craiova alături de artiştii noştri ce vor da viaţă acestui spectacol. Inclusă în programul-cadru „Opera şi opereta noilor generaţii”, gândit în proiectul personal de management pentru a descoperi şi promova tineri regizori, premiera operei „Bărbierul din Sevilla” va purta semnătura regizorală a doamnei Arabela Tănase, angajată a Teatrului Liric, un artist care, deşi tânăr, a probat în dese rânduri profesionalismul la un nivel ridicat. Scenografia realizată de Răsvan Drăgănescu, de asemenea angajat al instituţiei noastre, va înveşmânta ideea regizorală, pe care prefer să o păstrez secretă până la premiera spectacolului.
Distribuţia operei a fost gândită împreună cu Consiliul artistic ca un melanj de tinereţe şi experienţă, realizat atât de artiştii angajaţi ai teatrului (Rosina – Diana Ţugui, Don Basilo – Sorin Drăniceanu, Marcellina / Berta – Mihaela Popa, Fiorello – Ioan Cherata, Ofiţerul – Gabriel Marciu, Servitorul – Daniel Cornescu, Notarul – Alexandru Petre), cât şi de colaboratori, angajaţi în alte teatre de gen din ţară: Contele Almaviva – Darius Marian Coltan (Cluj-Napoca), Bartolo – Ştefan Schuller şi Figaro – Ştefan Ignat, ambii angajaţi ai Operei Naţionale Române din Bucureşti. Pentru întregirea tabloului muzical se vor alătura, conform partiturii, Orchestra şi Corul de bărbaţi din cadrul Teatrului Liric, toţi aceştia fiind conduşi de la pupitrul dirijoral de maestrul Alexandru Iosub, cunoscut deja publicului craiovean ca un dirijor cu mare experienţă.
Aşadar, ariile celebre ale operei „Bărbierul din Sevilla” („Largo al factotum” – Figaro, „Una voce poco fa” – Rosina, „Ecco ridente in ciello” – Contele Almaviva, „La calunnia” – Don Basilio, „A un dottor de la mia sorte” – Doctor Bartolo), precum şi duetele („Dunque io son, tu non m’inganni” – Rosina / Figaro şi „All’idea di quel metallo” – Almaviva / Figaro) vor putea fi ascultate de spectatori în interpretarea unor solişti de excepţie. Pregătirea muzicală va fi realizată de pianista Corina Stănescu, iar regia tehnică va fi asigurată de Mihaela Grama.
Cel puţin trei premiere într-o stagiune! Urmează comedia muzicală „Bună seara, domnule Wilde”, de Oscar Wilde
– Începeţi cu o operă comică, dar cu siguranţă veţi continua cu spectacole… la fel de serioase! Care este „strategia” noii stagiuni artistice? Care sunt principalele puncte de reper – evenimente muzicale ori valoroşi invitaţi ori… alte surprize?
– „Bărbierul din Sevilla”, operă comică sau bufă, cum mai este cunoscută în rândul muzicologilor, va fi „uvertura” unei stagiuni artistice 2012-2013 care dorim să fie plină de realizări. Urmând pilonii proiectului de management în care ne propunem realizarea a cel puţin trei premiere pe stagiune, vă pot spune că în luna decembrie a.c. vom pune în scenă o nouă premieră: comedia muzicală „Bună seara, domnule Wilde”, de Oscar Wilde, reluând astfel tradiţia spectacolelor de comedii muzicale ce au făcut „carieră” pe scena Teatrului Liric din Craiova în anii ’80. Încadrându-se în acelaşi program-cadru, regia spectacolului va fi realizată de un alt tânăr regizor – Alina Rece, profesor la Departamentul de Arte, Secţia Teatru, din cadrul Universităţii din Craiova.
Nu uităm, de asemenea, nici publicul nostru tânăr, urmând ca în primul trimestru al anului 2013 să montăm un musical pentru copii în premieră, al cărui titlu nu a fost încă stabilit. Vom deschide, la figurat vorbind, porţile teatrului aşteptând oferte din partea regizorilor şi, evident, în funcţie de factorul financiar, care nu poate fi neglijat, vom decide în consecinţă.
La aceste premiere se va adăuga reluarea spectacolelor curente din repertoriul teatrului: „Aida”, „La Traviata”, „Trubadurul”, de Giuseppe Verdi, „Turandot”, „Boema” şi „Madama Butterfly”, de Giacomo Puccini, „Lucia di Lammermoor”, de Gaetano Donizetti, „Liliacul”, de Johann Strauss, „Mam’zelle Nitouche”, de Florimond Hervé, „Văduva veselă”, de Franz Lehar, „La Calul Bălan”, de Ralph Benatzky, „Micuţa Dorothy”, de Marius Ţeicu, „Cenuşăreasa”, de Dumitru Capoianu ş.a., precum şi a spectacolelor de balet „El amor”, „Dance with me” şi „That Jazz”). Totodată, vor fi organizate spectacole-eveniment dedicate Zilelor Craiovei, sărbătorilor de iarnă şi pascale etc. Dar dacă sunt surprize, după cum bine spuneaţi, le păstrăm ca atare pentru spectatorii noştri!
Un festival de anvergura celui ce poartă numele Elenei Teodorini „trebuie organizat o dată la doi ani”
– Despre o nouă ediţie a Festivalului „Elena Teodorini” spuneaţi, cu ceva timp în urmă, că va fi organizată în 2013 şi că programul va cuprinde, probabil, un concurs internaţional de canto şi o premieră cu o operă care n-a mai fost pusă niciodată în scenă la Craiova. Iubitorii artei lirice ar fi, cu siguranţă, bucuroşi să afle încă de pe-acum detalii despre acest important eveniment muzical…
– Festivalul Internaţional „Elena Teodorini” va reveni la Craiova în anul 2013, aşa cum am afirmat şi la ultima conferinţă de presă. Personal, susţin această idee de a organiza un festival de o asemenea anvergură o dată la doi ani, pentru a avea timpul necesar realizării cu minuţiozitate a tuturor evenimentelor ce vor fi incluse într-un astfel de proiect. Dintotdeauna am pus accentul pe calitatea actului artistic şi mai puţin pe cantitatea acestuia.
Revenind la proiectul festivalului, trebuie menţionat faptul că, în funcţie de bugetul ce va fi alocat de Primăria municipiului Craiova, precum şi de fondurile extrabugetare pe care vom reuşi să le atragem, evenimentele vor fi într-un număr mai mic sau mai mare. Însă calitatea acestora, indiferent de buget, ne dorim să fie la un nivel foarte ridicat, pentru a respecta blazonul unui festival deja consacrat în peisajul manifestărilor de gen din ţară şi nu numai.
Stelian Negoescu – „unul dintre puţinii tenori români ce poate aborda remarcabil rolul Otello”
Aţi reţinut corect, capetele de afiş ale festivalului vor fi Concursul internaţional de canto, cu un juriu format din personalităţi marcante ale vieţii muzicale româneşti şi internaţionale, şi realizarea în premieră a spectacolului „Otello”, de Giuseppe Verdi, operă ce va fi pusă pentru prima dată în scenă la Craiova. Aşadar, vom avea aici o premieră absolută, un demers temerar, ţinând cont de faptul că „Otello” este unanim recunoscută ca cea mai complexă operă verdiană din punct de vedere muzical, cu influenţe wagneriene, prin trecerea de la opera bazată pe arii şi tehnica de interpretare bel-canto la genul cunoscut sub denumirea de operă simfonică.
Suntem privilegiaţi din acest punct de vedere, ţinând cont de faptul că Teatrul Liric din Craiova „deţine” una dintre cele mai importante voci de tenor din ţară, cea a maestrului Stelian Negoescu. Este unul dintre puţinii tenori români ce poate aborda şi realiza într-un mod remarcabil rolul Otello.
Singurele necunoscute la momentul de faţă, în ceea ce priveşte punerea în scenă a operei „Otello”, sunt numele regizorului care va monta spectacolul şi al sopranei care va interpreta rolul principal feminin, Desdemona, însă există mai multe contacte cu diverşi artişti, o decizie în acest sens urmând a fi luată cât mai curând posibil.
„Restructurările generate de OUG nr. 63/2010 au lăsat descoperite numeroase posturi. Lucrăm la limita de avarie…”
– Trecând dinspre latura artistică spre cea administrativă… Cu ce resurse reuşiţi să vă „gospodăriţi” în acest moment în cadrul instituţiei, a cărei conducere aţi preluat-o la începutul lunii mai a acestui an? Resimţiţi lipsuri financiare, de personal sau… poate de altă natură?
– Aşteptam o astfel de întrebare şi, chiar dacă nu mi-ar fi fost adresată, aş fi abordat chiar eu acest subiect… Este normal ca manager al unei instituţii de spectacol muzical să mă aplec îndeosebi spre latura administrativă, chiar dacă formarea mea profesională mă poate determina să vorbesc mai mult despre latura artistică. Din punctul meu de vedere, este o condiţie sine qua non ca resursele de orice natură să fie folosite la capacitate maximă, unele lipsuri ce pot fi resimţite la un moment dat putând fi suplinite cu foarte multă implicare şi bunăvoinţă din partea tuturor factorilor ce contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategice ale instituţiei.
În urma numeroaselor analize, judicios realizate, am identificat atât puncte tari ale instituţiei, dar, din păcate, şi unele puncte slabe, ce vor necesita o atenţie sporită din partea mea şi a întregului staff administrativ.
Ca puncte tari aş enumera calitatea profesională şi umană a personalului angajat în cadrul instituţiei, personal care, cu mici excepţii, s-a adaptat din mers standardelor impuse de noul proiect de management. În contrapartidă trebuie să amintesc faptul că numărul personalului – atât al celui artistic, cât şi al celui administrativ – este extrem de mic, restructurările generate de OUG nr. 63/2010 lăsând descoperite numeroase posturi imperios necesare realizării activităţii curente a instituţiei. Din cele 230 de posturi existente în anul 2010, Teatrul Liric mai are actualmente doar 166 de angajaţi, un număr care ne ajută să realizăm activitatea de bază la limita de avarie. Deficitul de 64 de posturi – unele dintre ele unice, ca maestru de cor sau maestru de balet – se resimte în calitatea actului artistic, care este aproape imposibil de realizat la parametri maximi. Avem însă speranţa că vom găsi înţelegere la nivelul autorităţilor locale pentru a completa organigrama cu posturile absolut necesare, făcându-se astfel o reparaţie morală faţă de această instituţie, care, cu regret o spun, a pierdut în anul 2010 cele mai multe posturi, procentual vorbind, prin raportarea la celelalte instituţii subordonate Primăriei şi Consiliului Local Municipal Craiova.
Clădirea care adăposteşte sala de spectacole – degradată, pavilionul administrativ – în pericol la un cutremur
Din punct de vedere financiar, există resurse minime de a încheia anul bugetar în curs, însă aceste resurse nu pot răspunde nevoilor şi pretenţiilor calitativ-artistice ale unei instituţii de anvergura Teatrului Liric. Din păcate, fondurile prevăzute la capitolul Realizări spectacole, colaboratori şi drepturi de autor din bugetul instituţiei au fost utilizate în proporţie de aproximativ 70% până la 1 mai, dată la care am preluat managementul instituţiei, acest lucru îngreunând vizibil şi influenţând fundamental strategia de spectacole pentru prima parte a stagiunii artistice 2012-2013, lunile octombrie-decembrie. Cu toate acestea, sunt convins că vom duce la bun sfârşit anul financiar în curs, urmând ca anul viitor să distribuim pe capitole, în mod echilibrat, cu maximă responsabilitate, resursele financiare alocate de Primărie şi Consiliul Local.
Un alt punct forte îl reprezintă infrastructura proprie, Teatrul Liric din Craiova fiind printre puţinele instituţii de gen din ţară care dispune de un sediu propriu, pe care îl foloseşte exclusiv. Spre deosebire de oraşe ca Timişoara şi Iaşi, unde teatrele de operă „convieţuiesc” laolaltă cu alte instituţii, Liricul craiovean dispune de un spaţiu generos pe care îl utilizează în prezent, doar ziua de sâmbătă fiind cedată Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri”, până la identificarea de către autorităţi a unei soluţii pentru această instituţie.
Din păcate însă, deşi există un sediu propriu, trebuie menţionat faptul că atât clădirea care adăposteşte sala de spectacole, cât şi pavilionul administrativ se află într-o stare avansată de degradare, deoarece nu s-au realizat lucrări de consolidare şi reamenajare niciodată de la înfiinţarea teatrului, în anul 1979. Mai mult, pavilionul administrativ, clădire monument istoric, se află într-o stare critică, fiind încadrată de specialişti în clasa I de risc seismic. Evident, şi în acest caz speranţele noastre se îndreaptă către autorităţile locale, unde să găsim înţelegere în vederea identificării unor soluţii şi, în primul rând, a unor resurse financiare pentru remedierea acestor deficienţe.
«Este absolut necesară o „raportare” corectă faţă de celelalte instituţii de gen din ţară, pentru a nu risca o „izolare culturală”»
– Ţinând cont, desigur, de toate aspectele implicate, „riscaţi” să faceţi o comparaţie între Teatrul Liric craiovean şi alte instituţii similare din ţară? Pe ce palier l-aţi situa dvs., ce credeţi că îi lipseşte şi îi prisoseşte în prezent?
– Cred că termenul „comparaţie” nu este chiar cel mai potrivit, pentru că orice instituţie de spectacol muzical are particularităţile sale. Şi mă gândesc aici la complexitatea repertoriului abordat, publicul căruia se adresează, situaţia socio-culturală a spaţiului geografic în care îşi desfăşoară activitatea etc. Sunt însă ferm convins că pentru a performa în acest domeniu este absolut necesară o „raportare” corectă faţă de celelalte instituţii de gen din ţară, pentru a nu risca o „izolare culturală”, ţinând cont şi de faptul că, din punct de vedere geografic, Craiova este destul de îndepărtată de oraşe ce deţin un teatru muzical. Ne putem imagina foarte uşor arcul ce desparte Craiova de oraşele cele mai apropiate în care există teatre de operă: Timişoara la Vest, Braşov la Nord şi Bucureşti la Est. De aceea, din punct de vedere managerial este obligatoriu să avem o imagine corectă şi concretă a ceea ce se petrece în cadrul celorlalte instituţii, al căror domeniu de activitate este asemănător cu cel al Teatrului Liric „Elena Teodorini” din Craiova.
De la preluarea mandatului de manager am fost invitat la două evenimente cu spectacole de operă, prima oară la Cluj-Napoca, unde am vizionat „Elixirul dragostei”, de Gaetano Donizetti, la Opera Maghiară, iar a doua oară la Constanţa, unde am văzut „Aida”, de Giuseppe Verdi, pusă în scenă de Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”. În urma acestor experienţe vă asigur că am identificat plusuri şi minusuri ale instituţiei noastre prin raportare la cele două instituţii amintite şi vă asigur că va exista o strategie serioasă prin care să reuşim să ne aliniem la standardele actuale în domeniu.
Relaţia cu publicul – o prioritate: „Avem nevoie de sondaje, dar şi de strategii pentru atragerea craiovenilor în sala de spectacol”
Am amintit mai devreme de factorul deosebit de important în desfăşurarea activităţii, care este publicul. Este cât se poate de evident faptul că oraşul Craiova nu deţine în acest moment un public numeros, fidelizat spectacolelor de operă, aşa cum este cazul oraşelor Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara şi Constanţa. În acest sens, în perioada următoare vor exista strategii pe termen scurt, mediu şi lung pentru atragerea publicului în sala de spectacole.
Dat fiind faptul că există extrem de puţine date care să contureze structura şi calitatea publicului spectator, considerăm necesar a se organiza cu prioritate sondaje care să vizeze caracteristicile socio-demografice, frecvenţa şi motivele pentru care craiovenii vin la Teatrul Liric, care să releve publicul fidel, motivaţia alegerii anumitor repertorii, obstacolele întâmpinate în frecventarea spectacolelor teatrului, informarea în legătură cu agenda de manifestări şi preferinţele acestuia. Astfel, vor trebui evidenţiaţi indicatori precum structura publicului în funcţie de sex şi categorii de vârstă, nivelul educaţiei, ocupaţia, nivelul de pregătire muzicală, apartenenţa etnică, zona de rezidenţă, venituri, preferinţe culturale (operă, operetă, balet, musical, folclor, pop, rock, folk etc.), precum şi corelaţii şi segmentări în funcţie de preferinţa pentru alte genuri şi evenimente artistice, zile preferate ale săptămânii, frecvenţă, însoţitori etc. Vom colecta, astfel, date ce vor oferi nu doar o imagine reală şi completă asupra structurii şi calităţii publicului, ci şi o bază de plecare pentru dezvoltarea unor programe viitoare ce ţintesc comunicarea cu publicul şi, implicit, atragerea şi fidelizarea unui public nou.
De asemenea, extrem de important şi prioritar considerăm că ar fi un sondaj care să reflecte percepţia spectatorilor în privinţa imaginii instituţiei, repertoriului şi calităţii ofertei de servicii auxiliare, noutăţii, vastităţii şi diversităţii repertoriului, performanţa tehnică/muzicală a orchestrei, calitatea artiştilor de pe scenă, calitatea regiei şi scenografiei, calitatea ambianţei, calitatea spaţiului de spectacol şi, nu în ultimul rând, calitatea managementului.
Cursuri de balet pentru copii de toate vârstele, realizate în parteneriat cu Asociaţia „I.S. Drăgulescu”
Strâns legat de problematica atragerii publicului în sala de spectacole este şi strategia de imagine. În acest sens, pe lângă procedurile clasice (afişe, pliante etc.), Teatrul Liric va avea ca principal obiectiv dezvoltarea mediului cultural autohton prin oferirea de servicii cultural-educative şi sociale, prin colaborarea cu diverse instituţii şi organizaţii din ţară sau străinătate, ale căror resurse pot asigura baza logistică necesară unei bune desfăşurări a programelor culturale şi sociale.
Vă aduc la cunoştinţă în premieră că în aceste zile Teatrul Liric a semnat un contract de parteneriat cu Asociaţia „I.S. Drăgulescu”, prin care vom oferi copiilor de toate vârstele cursuri de balet. Astfel, odată cu promovarea acestui proiect, ce are ca obiectiv principal descoperirea tinerelor talente care ulterior pot deveni balerini ai teatrului, se promovează indirect şi imaginea instituţiei.
Avem, aşadar, în Craiova o instituţie extrem de complexă, cu numeroase compartimente, de la solişti vocali, actori, solişti balet, orchestră, cor, ansamblu de balet, compartimente tehnice, de producţie şi administrative, care, printr-o emulaţie din partea tuturor factorilor decizionali, poate oferi publicului craiovean spectacole de înaltă ţinută artistică şi activităţi dintre cele mai diversificate.