A trecut Convenţia Naţională a PDL, Congresul partidului portocaliu – cum i se mai spune, unicul eveniment de anvergură în care, la un moment dat, s-a scandat „Libertate! Libertate! Libertate!”, aluzie la spiritul cazon al acestui partid sau la ceva apropiat. Considerat de fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu „atât de erodat încât, de acum încolo, chiar dacă va face lucruri bune, nu mai are credibilitate”, Emil Boc s-a văzut reales. Cu unele pierderi colaterale. În schimb, eurodeputatul Traian Ungureanu, şi el un tenor portocaliu, opinează, într-un interviu pentru site-ul Ziare.com, că dacă Emil Boc nu era reales PDL se dezicea de preşedinte, de prim-ministru şi, mai ales, de valorile pe care le încurajează în România. Deci realegerea lui Emil Boc e perfect logică, politică şi productivă. Contează prea puţin faptul că tenorii PDL nu se sincronizează în opţiuni, atâta vreme cât nimeni nu se arată interesat de aşa ceva. Dar iată ce ne înştiinţează eurodeputatul Traian Ungureanu, simpatizant declarat al lui Vasile Blaga, pe care nu l-a putut vota din cauza unei defecţiuni formale, neremediate la timp: „Marele adversar al PDL e şi marele adversar al României. Asta cu atât mai mult cu cât PSD s-a modernizat (…) Acum, de când s-au schimbat, vor să ne facă să semănăm într-adevăr cu Occidentul, mai precis cu Portugalia, cu Irlanda şi, dacă mai rămâne piatră pe piatră, cu Grecia”. Este greu de înţeles, exceptând omagiile de rigoare, aduse cu consecvenţă lui Traian Băsescu, ce vrea să spună Traian Ungureanu. Care nu este deloc lipsit de inteligenţă. Că, în exclusivitate, PDL poate să conducă ţara, pare o prostie rotundă şi rece. Fiindcă ţara arată aşa cum se vede. Şi afirmaţia poate fi susţinută cu un pogon de cifre. Alta este discuţia, ca să rămânem în zona de iradiere a Convenţiei Naţionale a PDL. Când primarul municipiului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, „Pinalti”, este cooptat în structurile de conducere ale partidului, devenind coleg cu intransigenta Monica Macovei, „bate un vânt nou” şi, mai ales, se poate constata că „aerul e respirabil”. De prezenţa lui Theodor Paleologu ce să mai zicem, fiindcă, dincolo de bazaconiile proferate, l-am mai văzut molfăind ciocolată, precum domnul Goe, în timpul dezbaterilor, un semn nu tocmai bun. În schimb, Teodor Baconschi va recredibiliza partidul, cu siguranţă, aşa cum s-a angajat. Într-un singur punct afirmaţiile eurodeputatului Traian Ungureanu nu pot fi contestate şi anume acolo unde rosteşte „noua conducere şi fosta conducere decretează armonie, adică urmează pacea eternă. Aşa e clişeul”. Pacea eternă a fost decretată imediat, din alte raţiuni, şi una dintre ele este ronţăitul banului public. PDL se află într-un deficit acut de imagine şi, potrivit unui sondaj de opinie, decontat de senatorul de Craiova Radu Berceanu, 55% din electorat crede că partidul a rămas la fel, 34% că s-a schimbat în rău şi doar 4% apreciază o evoluţie pozitivă a formaţiunii conduse de Emil Boc. Şi nimeni nu crede că cei care scandau „Libertate! Libertate! Libertate!” îngurgitaseră ceva în dimineaţa respectivă. Oricum, aşa ceva nu s-a mai auzit de douăzeci şi ceva de ani.
