Alb-albaştrii au avut una dintre cele mai bune prestaţii din retur, dar au reuşit doar un egal la Bistriţa
Gloria Bistriţa – Universitatea Craiova 1-1
Au marcat: Curtuiuş ’35 / Stoica ’67.
Stadion: „Gloria”, spectatori: 1.000.
Gloria: Albuţ – Cafasso (’75 Costache), Năstase, Szukala, Velcovici (’28 C. Petre) – Anton, Tudose – Keita, Nalaţi, Băjenaru – Curtuiuş (’68 Mărginean). Antrenor: Nicolae Manea.
Universitatea: Lung – Dănănae, Zoro, Gugu (’85 Roman), Buşu – Stoica – Stoianof (’32 Buleică), Prepeliţă, Ologu (’76 Nicolae), M. Costea – Subotici. Antrenor: Silviu Lung.
Arbitri: Cristian Balaj (Baia Mare) – Octavian Şovre (Oradea), Cătălin Savu (Galaţi). Rezervă: Ştefan Erdei (Oradea).
Observatori: Gheorghe Moise (Bucureşti), Viorel Boiţ (Timişoara).
Cartonaşe galbene: Anton ’39, Băjenaru ’73 / Prepeliţă ’15, Zoro ’21.
Ştiinţa a jucat finala pentru salvare chiar pe terenul unde s-au inventat reciprocităţile şi s-a brevetat termenul de „cooperativă”, deşi „Tata Jean” recunoaşte nonşalant că s-a lăsat de giumbuşlucuri de vreo patru ani. Chiar la adăpostul avantajului de cinci puncte şi cu un meci la îndemână în ultima rundă, Gloria şi-a luat toate măsurile şi s-a menajat în semifinala din „Groapă” pentru a rezolva acasă dilema celei de-a patra retrogradate. Universitatea şi-a mascat declarativ speranţele, dar pe teren a părut că se agaţă de şansele matematice, aliniind un „unsprezece” competitiv, care în primele minute a dat impresia că prelungeşte lupta pentru salvare. Învoitul Stoica şi-a direcţionat obişnuitele verticalizări spre Subotici şi Mihai Costea, dar Albuţ nu a suferit prea mult, protejat de o defensivă întărită şi de cei doi închizători. Cu atitudinea celui care nu mai are nimic de pierdut, alb-albaştrii au ocupat jumătatea adversă, dar moralul le-a fost împrăştiat însă de singura zvâcnire consistentă a gazdelor. Keita şi Curtuiuş au copiat faza din care Oţelul deschidea scorul cu două etape în urmă şi Gloria făcea diferenţa minimă pe tabelă şi decisivă în clasament. Ştiinţa a abordat repriza secundă la „totul sau nimic” şi, la fel ca la Galaţi, Mihai Costea a fost cel care a readus-o în joc prin acţiunile sale individuale în viteză. Viitorul stelist a penetrat în dreapta defensivei bistriţene, iar centrarea sa deviată de Albuţ a fost concretizată e Dorel Stoica. Bistriţenii au renunţat şi la singurul vârf, mizând exclusiv pe defensivă, însă Ştiinţa şi-a pierdut din elan tocmai când s-a aflat aproape de golul supravieţuirii. Prepeliţă chiar a marcat în prelungiri, dar după ce Balaj oprise faza pentru faultul la Subotici. Lovitura liberă de la 20 de metri a lui Dorel Stoica s-a izbit însă de zid, la fel ca ultima speranţă a Ştiinţei de a rezista pe prima scenă. Finalul a fost dramatic, dar nu a făcut decât să „încununeze” un sezon gestionat penibil, în care totuşi jucătorii au fost poate ultimii vinovaţi de eşecul suprem. După şase ani de la prima retrogradare din istorie, Universitatea revine în eşalonul secund, dar existenţa în actuala formă îi este ameninţată şi acolo.
