7 noiembrie 2026: O zi de ţinut minte!

Nu prea avem timp şi nici predispoziţie pentru vorbe blânde, de apreciere, despre semenii noştri, mai ales când aceştia ajung în posturi de decizie. Umorul în politică, dar şi în viaţa curentă, e o virtute bine venită cu incalculabile efecte terapeutice. Şi atunci, cum să afirmi de pildă că primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, la începutul primului ei mandat, a preluat „din zbor” o idee răzleaţă a lui Costel Mitriţă, director general al Companiei de Apă Oltenia, la acea vreme, legată de oportunitatea firului II Izvarna-Craiova, că stârneşti strâmbături din nas ale multora. Şi de-ar fi numai atât. Întâmplarea face să-l cunosc bine pe Costel Mitriţă, din alte vremuri, când la el acasă, sau şi cu concursul lui, s-au stabilit multe strategii legate de echipa de fotbal a Craiovei. În virtutea acestei realităţi, dar şi a altora, nou exerciţiu de memorie, când mi-a vorbit, în curtea casei, unde mă invitase şi chemase nişte subalterni cu documentarea subsecventă, despre proiectul deja împărtăşit de Lia Olguţa Vasilescu, şi am scris, n-am amintit decât „în trecere” numele primăriţei, animată de o ambiţie „feroce”, oricum deloc de circumstanţă. Şi ce reproşuri, de neînţeles atunci, am primit! La Costeşti, comuna Tismana, am înţeles ceea ce trebuia înţeles. Craiova va avea apă de izvor de munte -graţie unei investiţii copleşitoare, a cărei valoare depăşeşte 150 de milioane de euro-, adusă printr-o conductă garantată pentru o durată de 100 de ani, ce măsoară 123 de kilometri. S-a spus că firul II Izvarna-Craiova, prin dimensiunea şi complexitatea sa, este cel mai mare proiect de infrastructură de apă şi canalizare implementat de o administraţie locală din Europa. Apa de izvor, captată la poalele munţilor Vâlcan, ajunge direct în casele noastre. Poate este o exagerare, pe alocuri, în multe exprimări, dar cu picioarele pe pământ, realizăm că este vorba de 7.000 de expropieri, traversarea a două judeţe, şi 7 ani durată de execuţie, motiv pentru care putem vorbi de o lucrare de referinţă. Firul II Izvarna-Craiova face parte din „Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Dolj în perioada 2014-2020” finanţat prin Programul operaţional infrastructură mare. Contractul de finanţare a fost semnat la 14 mai 2019 între SC Compania de Apă Oltenia şi ministerul Fondurilor Europene în calitatea de autoritate de management POIM iar decizia de finanţare a Comisiei Europene a fost semnată la Bruxelles la 17 martie 2020. Să ne înţelegem că poate unora nu le place discuţia: este vorba de o aducţiune de apă, una dintre cele mai valoroase resurse pentru dezvoltarea Craiovei. Ca un fapt divers, fabrica de bere (Heineken din 2003 România) cu activitate din 1970, n-ar fi atins reputaţia actuală fără acces la apa de Izvarna. Firul I Izvarna-Craiova are un debit de 750 l/sec. iar firul II Izvarna-Craiova are un debit de 800 l/sec. Prin cei 120 de kilometri, până la Craiova, pe care îi străbate apa de la Izvarna, ceva mă face să mă gândesc la Oltul din cartea lui Geo Bogza, un Olt al permanenţelor istorice, dar un Olt al trecutului. Aici e vorba totuşi parcă de altceva: pe întortocheatul ei fir, un drum smuls, pe alocuri, cu muşcătura dinamitei, tăiat cu cuţitele buldozelor, bătătorit de utilaje grele, firul II Izvarna-Craiova a avut un „stat major” al cărui şef destoinic a fost primarul Craiovei. Şi i s-a cunoscut „gradul” de toţi cei prezenţi, sâmbătă, la festivitatea de acum pomenită. Primarul Craiovei a vrut mereu, fără să divulge asta, să-şi lege numele de un proiect măreţ. Dacă Traian Băsescu o numea ministrul Transporturilor, când a fost propusă de conducerea partidului din care face parte, Lia Olguţa Vasilescu se muta la Balş pentru urgentarea autostrăzii. Aici, în cazul Izvarna II n-a mai fost nevoie. Perseverenţa ei recunoscută şi de adversarii politici n-are nimic comun cu o dimensiune providenţială. Şi-a asociat doar numele de realizarea firului II Izvarna-Craiova, a putut conta pe nişte oameni, precum Alin Ionuţ Şuiu, director general al Companiei de Apă Oltenia, fiindcă nu puţine lucrări au fost de o complexitate tehnică teribilă, pe o colaborare desăvâşrită cu preşedinţi de consilii judeţene şi nu numai.