Dialoguri… neliniştitoare!

Solii vestitori ai lui aprilie au toiege înflorite. Zarzării şi caişii au îmbrăcat borangicul de sărbătoare, colorând în roz dimineţile, ameninţate de ploaie, şi în zilele ce urmează. Cireşii şi merii mai întârzie, câteva zile, nu se grăbesc, în schimb magnoliile vestitoare n-au mai rezistat exploziei florale. Fiecare mugur floral este un felinar aprins, de o mână necunoscută în zorii unei răspântii de anotimp. Plouă de câteva zile, va mai ploua, cum spuneam, şi în săptămâna ce vine, premergătoare Floriilor, îmi spune Sorin Agapie, directorul Direcţiei pentru Agricultură Dolj, cu vorba lui calmă şi odihnitoare, pe care se poate conta. Ploi cam reci, la temelia lunii aprilie, cam multe pe alocuri, dar după seceta din anii precedenţi cu efectele ei devastatoare, se mai nivelează crăpăturile zgrunţuroase ale pământului. În şirul de momente inefabile ale primăverii încerc să cred că grâul reprezintă pe cel mai inefabil. Şi cei pe care nu-i interesează cum e grâul, ca stare de vegetaţie, şi asta în Dolj, rămân puţin în afară de istoria şi sufletul acestui teritoriu. Am fost, deunăzi, până la Cetate, poate în cea mai mănoasă câmpie a Doljului şi am văzut un potop de verde crud, plecat semeţ în vegetaţie, sigur pe sine, fiindcă lanul de grâu este un ulcior cu apă vie, unul dintre cele mai sfinte chipuri ale firii. Pe vremuri, dialogul fundamental al oamenilor de la Dunăre, în primele săptămâni ale primăverii, cuprindea o interogaţie a stării grâului. Ce păcat: frumuseţea lanurilor de grâu, pline de taine ascunse, nu o poate divulga pe cea mai crudă. Producătorii agricoli, fermierii mari şi mici, au dificultăţi în procurarea îngrăşămintelor chimice pe bază de azot, ca niciodată. În martie, anul acesta, „Azomureş”, cel mai mare combinat de îngrăşăminte chimice din ţară, controlat de grupul elveţian Ameropa, şi-a oprit producţia şi a anunţat concedieri masive. Crescând preţul gazelor naturale s-au scumpit şi îngrăşămintele chimice. Sunt vremuri vitrege, extrem de vitrege, pentru agricultori, dar nu numai pentru ei. În ţara vecină, Ungaria, guvernul premierului Viktor Orban a cerut Comisiei Europene să suspende tarifele şi taxele suplimentare aplicate fertilizatorilor aduşi din Rusia şi Belarus, în condiţiile în care războiul din Orientul Mijlociu, care are în centrul său Iranul, împinge în sus preţurile. Ţările vecine (Serbia, Ungaria dar şi Polonia) au introdus interdicţii la exportul de îngrăşăminte pe bază de azot. Producătorii din afara spaţiului UE –Egipt, Algeria, China şi SUA- au crescut preţurile. Îngrăşăminte pe bază de potasiu livrează doar Canada, Rusia, Belarus, China şi Germania. Preţul la îngrăşămintele pe bază de azotat s-a dus la 300-500 de euro per tonă, iar cel pe bază de uree (preţul se calculează în dolari) a săltat la 900 de dolari per tonă. Să vrei să contezi în producţia de cereale a UE, fiind la mâna altora, în privinţa aprovizionării cu îngrăşăminte chimice, e o deşertăciune. Circa peste 200.000 de hectare cu grâu şi orz în judeţul Dolj, la care se adaugă şi suprafeţele destinate porumbului şi florii-soarelui, reclamă conform tehnologiilor, norme robuste de îngrăşăminte chimice. Ministerul de resort a iniţiat un proiect de act normativ prin care propune ca fermierii să poată achiziţiona motorină la preţ redus fără accize şi TVA pentru lucrările agricole de primăvară, în limita a 78 de litri la hectar. Cel puţin atât. Dar grâul? Această cereală fundamentală, ce face parte demult din sufletul şi conştiinţa noastră, suferă, fiind părtaş la câtă înconştienţă ne înconjoară.