Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, a postat în urmă cu nişte zile un text, pe pagina ei de socializare, despre „noul parc care prinde viaţă în Craiova, în apropierea bisericii Madona Dudu”. Un perimetru, odinioară insalubru, folosit pentru vânzarea de maşini second-hand, a fost transformat acum într-o oază de linişte şi relaxare. Ceea ce este adevărat. Contestatarii primarului, pe tărâm politic evident, au sărit ca arşi, vituperând (aproape cu mânie proletară) folosirea inadecvată a termenului de „parc”. Fiindcă lipsesc copacii. Observaţie, numai parţial justificată. Doar că textul primăriţei, care ne place sau nu stăpâneşte limba română, vorbeşte şi de „o oază de linişte şi relaxare”, pe care s-a montat mobilierul urban, deasupra unui covor verde de gazon, care aduce un plus de prospeţime, urmând să se planteze… şi copacii, la momentul optim calendaristic. „Prietenii politici” ai primăriţei, de care vorbeam, au tras nişte gloanţe în vânt. De data aceasta. Are şi primăriţa, ca fiecare dintre noi, vulnerabilităţile ei, dar amenajarea de care vorbeşte nu e una dintre ele. Şi fiindcă suntem la Craiova, nu în altă parte, la Caracal de pildă, exprimarea contestatarilor putea fi mai… îngrijită, chiar elevată, dacă era cu putinţă, ca un semn de prietenie cu lectura. Între altele. În Craiova se mai merge şi la Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, din când în când.
