Începe un nou an şcolar, deloc sub auspicii tonice, ca să nu mai vorbim de cele festive, cum ne obişnuisem, şi mai degrabă sub semnul indispoziţiei şi încruntării liderilor de sindicate, veniţi din concedii, care tutelează profesorii din sistemul de educaţie şi strigă acum că prioritar e salariul. Dar când a fost altfel? Creşterea normei didactice, ar duce la un volum mai mare de muncă pentru titulari şi scăderea numărului de suplinitori, comasarea unităţilor şcolare, reducerea plăţii cu ora, crează „haos” în sistem, şi asta deranjează, pe bună dreptate. Cât de inspirat e momentul ales, când toate categoriile sociale au revendicări şi însuşi guvernul Ilie Bolojan se află sub ameninţarea a 4 moţiuni de cenzură, care se dezbat astăzi, se poate discuta. În Dolj, în cele 214 unităţi de învăţământ cu personalitate juridică (181 de stat şi 33 private) se deschide anul şcolar fără festivităţile obişnuite, cu simbolistica lor, în 76 de unităţi. 92.512 preşcolari şi elevi, din care 4.825 la clasa pregătitoare, trec astăzi, îmbujoraţi la faţă, pragul unităţilor şcolare. Începerea anului şcolar e un eveniment festiv, de când ne ştim, cu culoarea lui autumnală. Care rămâne de neuitat, pentru cei care păşesc pentru prima dată pragul şcolii, părinţii şi bunicii lor şi repet nu ştiu cât de inspirat este momentul ales de sindicate. Care cer „respect” pentru meseria de dascăl, cum ne încredinţa şi scriitorul Mircea Platon, redactor-şef la „Convorbiri Literare” în cartea lui „Educaţie şi caractere”. Meseria de dascăl a impus dintotdeauna „respect” şi nu din cauza salariului, ci a rolului social al dascălului care se ocupa de cunoaştere şi formarea tinerelor generaţii. El era un păstrător, un cultivator şi un garant al standardelor care făceau posibilă suveranitatea morală şi intelectuală (Noica) a omului. „Casa profesorului” este şcoala şi nu doar şcoala exterioară, ci şi şcoala interioară: programele, manualele, modulele de predare şi de evaluare, toată armătura ideatică, pedagogică şi didactică a şcolii. Fireşte nu îţi poţi face datoria de dascăl fără a avea la dispoziţie tot ceea ce îţi trebuie. Şi în acest plan împlinirile sunt realmente notabile. Chiar astăzi la Mischii, din câte ştim se inaugurează o şcoală gimnazială complet reabilitată, modern dotată ş.a.m.d. Micşorarea flacăriei conştiinţei, pe care şcoala are menirea de a o înteţi, ţine de competenţa dascălilor. Începe un nou an şcolar mai trist decât precedentul. Sindicatele au făcut apel la boicotarea activităţii şcolare astfel încât profesorii care pot participa să se alăture cauzei. Marius Nistor, preşedintele Federaţiei din educaţie (Spiru Haret) a chemat dăscălimea în stradă. Forma actuală de protest pare a face parte din procesul de bagatelizare a şcolii. Şi cine e interesat de demnitatea şcolii, nu poate privi nepăsător lipsa de articulare a protestului profesorilor, absenţa unui discurs inteligent, bine structurat care să pornească de la enunţarea clară şi precisă a ceea ce a adus, aduce şi ar trebui să aducă şcoala românească ţării. Greva actuală, „clocită” de aceeaşi echipă care a asigurat decăderea şcolii româneşti în ultimele decenii, este o aiureală. Dar înainte de toate este indecentă. A pretinde că greva pentru revendicări destul de neclare este unica şansă pentru ca şcoala să aibă viitor, după ce ai moţăit, în timpul mandatelor Deca-Iohannis, este lipsit de orice moralitate. La ceea ce vedem cu tristeţe au contribuit şi mesajele ambigue, lipsite de coerenţă, ale ministrului Daniel David, autoproclamat „al austerităţii”, care o ţine langa de o lună de zile că actuala perioadă va trece şi va veni şi vremea… adevăratelor reforme. Chiar eram „îngrijoraţi”, că nu le-a anunţat din prima zi, conform… tradiţiei. În pragul unui nou an şcolar, care se anunţă cenuşiu, mesajele puteau fi robuste, de încredere că şcoala românească poate pregăti buni români, educa românii să trăiască în România. Şi pentru a o locui trebuie să ai un număr de virtuţi şi de calităţi. Şcoala românească trebuie aşadar să cultive cu precădere virtuţile care fac posibilă perpetuarea românilor în ţara lor, şi asta ne spune undeva, apăsat, Mircea Platon, care a studian peste ocean, şi a susţinut un doctorat serios acolo, şi ştie ce vorbeşte.
