Până acum ministrul Justiţiei, avocatul craiovean Radu Marinescu, s-a descurcat aproape… impecabil. Aidoma unui funambul care merge pe sârmă, ţinându-şi echilibrul perfect, n-a intrat în conflict nici cu onoarea publică, nici cu Palatul Cotroceni, nici cu premierul Ilie Bolojan. Am spus… „până acum”. Nu gesticulează, nu ridică glasul, nu pendulează fără jenă între opţiuni ireconciliabile, hrănindu-se dintr-o compactă erudiţie, la o distanţă apreciabilă de protocolul steril. Pentru astăzi 1 august a.c. Radu Marinescu anunţă prezenţa la o discuţie la Palatul Cotroceni, în compania reprezentanţilor magistraţilor, evident a preşedintelui Nicuşor Dan, privind propunerile guvernului de modificare a vârstei şi cuantumului pensiilor. Ministrul Justiţiei, Radu Marinescu, vine din lumea avocaturii, o profesiune care nu şi-a pierdut conturul. Candidând pentru postul de decan al Baroului Dolj, nu demult, i s-au contestat inadecvat… multe calităţi, ocultându-se pregătirea lui profesională, destoinică, dacă nu de excepţie. Mai exact amplasamentul intelectual. Ca o părere. Cunoaşte bine lumea magistraţilor. Ceea ce i se sugerează discret, şoptindu-i-se în ureche este că trăim în epidemia talentelor negative, de a te strecura, de a fraieri, de a lua faţa, rezultatul unui cronic deficit de mândrie naţională. Reiterăm: judecătorii şi procurorii din CSM au contraatacat dur, după anunţul premierului Ilie Bolojan privind modificările la pensiile magistraţilor şi condiţiile de pensionare. Este vorba de creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani, majorarea vechimii obligatorii în magistratură şi pentru pensionare, de la 25 de ani la 35 de ani, diminuarea cuantumului pensiei la 70% din ultimul salariu net, faţă de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 48 de luni, cât este în prezent. Patru asociaţii profesionale ale magistraţilor au susţinut că proiectul de modificare a condiţiilor de pensionare, în cazul judecătorilor şi procurorilor, reprezintă „o tentativă de modificare iresponsabilă, lipsită de orice loialitate constituţională”. Misiunea ministrului craiovean Radu Marinescu este din cale afară de delicată: ca membru al guvernului trebuie să împărtăşească punctul de vedere al premierului, ca ministru social-democrat trebuie să ţină seama de punctul de vedere al partidului, iar ca avocat de profesie, cunoscător al „lumii justiţiei”, are în vedere o formulă de etapizare controlată. Într-o atmosferă născătoare de confuzii pernicioase, Radu Marinescu nu pledează pentru delegitimarea spiritului critic, ci dublarea lui prin politeţe, virtutea discernământului, afabilitate subtilă, competenţă autentică. Radu Marinescu este un membru al comunităţii craiovene, pe cale de consecinţă un motiv de… mândrie oltenească. Dar pe cine mai interesează aşa ceva?
