Unele explicaţii sunt, nu rareori, mai jalnice sau la fel de jalnice precum acţiunile pe care încercăm să le justificăm. Este şi cazul clarificărilor „defazate”, ca să nu le spunem infantile, făcute de influencerul Andrei Şelaru „Selly”, originar din Craiova, prezentat ca „şeful de la Beach Please”, festivalul de la Costineşti despre care încă se vorbeşte. Pro şi contra. Dacă luăm pe rând argumentele facile invocate de „Selly”, în mesaje video, postate pe Tik Tok, n-ajungem la nici o margine de drum. Probând o locvacitate descumpănitoare, fără miez, adică fără consistenţă logică, „Selly” îşi încredinţează fanii că de la împlinirea vârstei de 18 ani şi-a deschis propria companie, „a co-produs câteva filme, unele dintre cele mai bune filme româneşti din toate timpurile sunt semnate… de el”. Să mai continuăm? Pe caniculă se mai bat şi câmpii. Din martie 2022 i-a venit ideea unui festival de muzică urbană „Beach Please” ş.a.m.d. „Selly” consideră că toţi cei 150.000 de tineri, inventariaţi a fi participat la festivalul de la Costineşti, s-au simţit bine, au dansat, au cântat. Mesajele din piese, din repertoriu în general, cu înjurături, asta e muzica hip-hop. „Are şi astfel de mesaje”. Şi încă ceva: „muzica hip-hop nu te face mai depravat, la fel cum muzica clasică nu te face mai deştept”. Interesantă cugetare, chiar adâncă, la un tânăr bănuit de unele calităţi intelectuale, oricum din bună familie. Festivalul Beach Please de la Costineşti n-are comună măsură cu cenaclul Flacăra, care şi acela umplea stadioanele, între 1973 şi 1985, şi care a fost un fenomen cultural. Cu priză la tineri. Alte comparaţii sunt impardonabile. A pune muzica clasică, pe acelaşi picior, cu muzica hip-hop, e o „descoperire” insolită şi un semn de cultură vagă, ca să folosim un eufemism. Actul artistic al lui „Selly” şi al muzicii lui e zero. Hip-hop semnalează deriva funcţiei educative a şcolii, care pregăteşte pentru mall şi corporaţie, dar de fapt pregăteşte pentru o viaţă oscilând între depresie şi crimă. Comportamentul hip-hop e produsul intersecţional al tuturor alinierilor, modernizărilor, diversităţilor, incluziunilor generate de neputinţa românilor de a-şi controla propriul mod de viaţă. De acord: obscenitatea e în plină globalizare. Neruşinaţii dau lecţii. Lucrurile continuă să se complice. Gestul obscen, pe care băiatul acesta plinuţ şi bucălat, fireşte simpatic, îl face dintre două mimoze, nu e doar unul de pornografie propriu-zisă, e unul de o nonşalanţă fără criterii, e exhibiţionism agresiv, suspendarea generalizată a valorilor şi a bunei cuvinţe. E expresia disoluţiei sfielii, a scrupulelor, a oricărei cenzuri interioare. Festivalul Beach Please, de la Costineşti, a fost un atentat la climatul moral al unei existenţe cotidiene, un semn îngrijorător că România acceptă să intre treptat sub oglinda întunecată a apei şi să se îndrepte spre adânc. Mizeria morală câştigă teren. Nimic nu e de ajuns. Această ţară trebuie adusă în zdrenţe, transformată într-o zdreanţă morală, dacă ne intră… un ban în buzunar. Şi el intră, chiar dacă unii „rătăciţi” mai vorbesc de patriotism şi iubire de ţară. Un preşedinte de mare ţară a lumii, memorabil prin demersurile lui, în slujba păcii, dintre multele întrebări menite să scruture conştiinţa fiecăruia, o punea limpede şi categoric şi pe următoarea: ce faceţi pentru ţară? Păi, ce să facem, nimic altceva decât ne „indica” un artist prezent pe scena de la Beach Please.
