Vinerea trecută, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Cosmin Vasile, însoţit de vicepreşedintele Aurică Solomon, a premiat cele cinci eleve „de 10” ale Doljului, absolvente de gimnaziu şi liceu. La festivitatea despre care presa locală a scris au fost prezenţi inspectorul general şcolar, prof. dr. Ion Daniel, inspectori de specialitate, cadre didactice de la unităţile de învăţământ de care aparţineau elevele respective, copleşite de emoţie. Gestul preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Cosmin Vasile, deloc rutinier, se repetă an de an, probând o încărcătură simbolică aparte: dincolo de nota uşor festivă, evitată cu discreţie, este vorba de interesul susţinut pentru starea învăţământului gimnazial şi pre-universitar doljean. Fiindcă nu doar festivitatea în discuţie este dovada unei legături osmotice, cât dotarea şcolilor generale şi liceale prin fonduri europene, din PNRR, a nu mai puţin de 350 de săli de clasă, mobilier nou, laboratoare de informatică cu echipamente IT de ultima generaţie ș.a.m.d. De asemenea, dotarea adecvată a zeci de săli de sport. Despre care s-a vorbit la vremea respectivă. Achiziţia de microbuze şcolare pentru transportul elevilor din şcolile judeţului este o altă expresie a interesului susţinut pentru şcoală. În discuţie se află un campus pentru învăţământul liceal şi universitar cu finanţare prin PNRR, o investiţie pentru viitor, cum ni s-a spus. Prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Cosmin Vasile, la festivitatea pomenită are simbolistica ei. Era la puţine zile după Evaluarea Naţională, cu gradul destul de ridicat de dificultate, şi BAC, două momente de referinţă în procesul formativ al tinerilor elevi. Rezultatele de ansamblu sunt bune. Sau aşa pot fi considerate. Un sistem public de învăţământ bazat pe meritocraţie se află de mai multă vreme în centrul atenţiei ISJ Dolj. Şi „formatul” actual al conducerii (prof. dr. Ion Daniel – inspector general) este unul destoinic, dovadă rezultatele înregistrate, care nu sunt altceva decât nişte indicatori specifici la care ne putem raporta. Şcoala doljeană trebuie să pregătească buni doljeni. Sună axiomatic. Deşi formula poate părea desuetă astăzi, dar are tâlcul ei profund şi anume acela că şcoala trebuie să educe doljeni pentru a locui… în România. Şcoala nu are a cultiva calităţi deteritorializate: excelenţa emigrantă. Şcoala doljeană trebuie să cultive, între altele, virtuţile care fac posibilă perpetuarea doljenilor în regiunea lor. Asta e una dintre misiunile ei. Perpetuarea vieţii stabile, nu a vieţii migrante. Şcoala trebuie să ajute la dăinuirea acestor locuri. Educaţia care se face astăzi în şcoala reformată structural şi sistematic în acord cu principiile impuse de organismele internaţionale, nu este una a locui, ci a înlocui, adică în spiritul experimentat progresist. Or acest tip de învăţământ este de fapt echivalentul unei mutilări. Educaţia de acest fel nu te face stăpân al propriei vieţi, ci te dresează să fii un suferitor adaptabil. Deşi se vorbeşte de creativitate, este antrenată flexibilitatea şi abilitatea de a te putea adapta oriunde, acolo unde elevii, atât de dotaţi vor să-şi mute excelenţa, cât mai departe de „proştii de români”. Şi discuţia e mai lungă.
