Premierul Ilie Bolojan şi-a asumat riscul de a-şi juca mandatul prin asumarea răspunderii pe controversarul pachet de măsuri fiscal-bugetare destinat reducerii deficitului. Unele mici corecţii de ultim moment, despre care se vorbeşte, ar viza sporurile acordate angajaţilor care gestionează fonduri europene, cât şi nivelul taxelor aplicate câştigurilor din jocurile de noroc. De la Bruxelles de unde „ia lumină” guvernul de la Bucureşti a primit avertismente deloc simpatice, pentru a evita colapsul financiar, deficitul bugetar fiind estimat la 9%. Mai sunt şi alte ţări europene într-o situaţie apropiată, dar nu asta e discuţia. AUR –partid aflat pe val, potrivit sondajelor de opinie- strânge semnături pentru o moţiune de cenzură. Ilie Bolojan consideră că este esenţial ca România să-şi recâştige credibilitatea în faţa Comisiei Europene, a investitorilor şi a instituţiilor financiare internaţionale. Ştie că nu va cădea la o iminentă moţiune de cenzură pe care o menţionam, dar nici nu va avea multă pace socială. Vrea acum să facă din regulile fiscale „o religie”, după o perioadă în care s-au închis ochii la ceea ce se întâmpla şi pe fondul rundelor de alegeri de tot felul. Fiindcă semnale au fost, în cursul anului trecut, de care au avut cunoştinţă atât Marcel Ciolacu, cât şi Nicolae Ciucă, dar şi fostul preşedinte Klaus Iohannis, cu privire la riscul ca România să încheie anul cu un deficit bugetar mai mare decât cel prognozat. În noua cămaşă de forţă autoimpusă, guvernul se va putea împrumuta doar dacă pieţele de obligaţiuni dau aprobator din cap. Şi vor da, ne încredinţează ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, care are cunoştinţă de „un semnal de încredere”, în urma măsurilor luate de guvern pentru reducerea deficitului bugetar. Riscul de retrogradare a ratingului de ţară s-a diminuat, ceea ce înseamnă protejarea împrumuturilor publice şi private. Ne-am încurcat. Creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor –runda asta am mai trăit-o-, stagnarea salariilor generează nelinişte. Gaura neagră în finanţele publice trebuie umplută cu orice preţ printr-o regândire a regulilor fiscale în sine. Ne apropiem de o opţiune fundamentală: liniştim pieţele, apelând la un set de constrângeri autoimpuse care blochează consumul şi implicit relansarea creşterii economice? Alternativa unei austerităţi sporite riscă să sufoce creşterea, să slăbească economia şi prin urmare să îngreuneze gestionarea poverii datoriei noastre. Minimalizând luni în şir impactul cheltuielilor s-a ajuns unde suntem. The Guardian ne readuce aminte, într-un articol recent, de… Liz Truss (o absolventă Oxford – Filozofie, Politică, Economie) o vreme şefă a diplomaţiei (circa un an), care în funcţia de premier n-a rezistat decât 50 de zile, în Downing Street, unde a intrat pe 6 septembrie 2022. A lăsat în urma ei, şi asta este important, doar o frică asumată de eşecul ei, şi o prudenţă fiscală rigidă, care a urmat, rezultată din spaimă. Adică, ceea ce numim noi o… învăţătură de minte. Ilie Bolojan riscă totul pe austeritate, şi încearcă să arunce vinovăţia, cu discreţie, „la poarta” premierilor precedenţi. Nu se află într-o poziţie confortabilă, nu toate măsurile luate sunt bine calibrate, lasă impresia că ştie asta şi ne va scoate „la mal”, deşi are cunoştinţă de faptul că inflaţia ar putea urca la 7,5%-8,5% în lunile următoare, iar creşterea economică s-ar încetini, într-un context de consum în scădere şi investiţii reduse.
