Macron şi Putin au vorbit, din nou, la telefon, şi încă… peste două ore. Ca de obicei, comunicatele de presă de la Elysee şi de la Kremlin nu se calchiază şi prezintă abordări diferite, chiar în chestiunile esenţiale. Palatul Elysee pomeneşte de o posibilă coordonare în chestiunea iraniană, dar face apel la o încetare a focului în Ucraina, subliniind sprijinul neclintit pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, în timp ce Kremlinul reiterează clasicile idei: conflcitul ucrainian a fost şi rămâne o consecinţă directă a politicii occidentale, care a creat o platformă anti-rusă de ani de zile, iar orice discuţie despre un armistiţiu în Ucraina porneşte de la realităţile concrete din teren. Vladimir Putin a prezentat viziunea sa asupra cauzelor profunde ale conflictului, pe care „Macron a respins-o în mod explicit” (Le Point). Preşedintele francez l-a informat pe Zelenski despre conţinutul acestei convorbiri, cu sau fără consimţământul lui Vladimir Putin, dacă asta mai contează. Pentru Paris prioritară este revenirea inspectorilor AIEA, consideraţi de Teheran adversari pentru totdeauna. În pofida divergenţelor privind originile conflictului din Ucraina, cei doi preşedinţi ar fi discutat despre posibilitatea reluării negocierilor. Ceea ce este credibil. Fiindcă, la summit-ul NATO, Emmanuel Macron declara reporterilor că statele membre ale UE ar trebui să-şi revizuiască poziţia faţă de Rusia, fără a exclude posibila reluare a contactelor directe. Deşi cu siguranţă nu va exista pace în Ucraina sau dezescaladare prea curând. Apoi, Macron ştie că nu poate face faţă consecinţelor unor escaladări generale şi singura şansă e să inverseze calea urmată până acum. Aşa că momentul ales pentru apelul Macron-Putin nu este întâmplător. Ultima dată când cei doi discutaseră, la telefon, a fost pe 11 septembrie 2022. Atunci au făcut un schimb de opinii cu privire la situaţia din Ucraina, cu accent pe securizarea centralei nucleare de la Zaporojie, şi alte lucruri. Potrivit agenţiei France Press, Macron intenţionează, acum, după „spargerea gheţii” să continue dialogul cu Vladimir Putin. În luna martie a acestui an, liderul de la Elysee menţionase că l-ar putea contacta pe preşedintele rus, când aliaţii Kievului vor considera potrivit momentul. La 5 martie a.c., Macron numea Rusia „o ameninţare pentru Franţa şi Europa” şi ca răspuns Putin îi spunea că adversarii Rusiei „vor să se întoarcă la vremurile invaziei lui Napoleon”. Opiniile preşedintelui francez s-au mai nuanţat, între timp realizând poate că chestiunile globale, unele dintre ele, nu pot fi realizate fără… Rusia. Adică, nu se poate construi o lume stabilă, o altă arhitectură de securitate, şi asta sugerase şi Donald Trump. Poziţia belică a Parisului, Londrei şi Berlinului împiedică în bună măsură contactele lor cu Washingtonul, fiindcă oricum nu se află pe aceeaşi lungime de undă. În politica externă anvergura lui Macron a scăzut. Fără a renunţa la dialogul cu Parisul, Moscova nu-şi face iluzii, indignată fiind de politica anti-rusă de peste trei ani. Se ştie însă că Moscova are relaţii calde cu Teheranul. Şi pe deasupra Macron îl cunoaşte relativ bine pe Putin. Poate că vor putea găsi modalitatea de pace, opinează unii analişti politici. Pentru Putin, a-l asculta pe Macron nu înseamnă a-l accepta. Şi pe chestiunea ucrainiană ei n-au putut decât să-şi recunoască diferenţele de opinie, care rămân ireconciliabile. Deocamdată. În aceeaşi zi, într-un discurs strategic, ţinut la Ashgabat, în Turkmenistan, Serghei Lavrov spunea că Rusia se rupe definitiv de Occident şi se îndreaptă spre Asia Centrală. Spuneam, deunăzi, că Macron se vrea mai vizibil decât Donald Trump. Se pare că am avut dreptate.
