Adus în guvern de la Cluj-Napoca, din poziţia academică de rector al Universităţii „Babeş Bolyai”, prof. univ. dr. Daniel Ovidiu David, cu o arie curriculară interesantă, când contează (!), a făcut o declaraţie tranşantă, luni seara, la Antena 3 CNN. „Eu am spus foarte clar, iar premierul ştie că are demisia mea pe masă: am spus că pe termen scurt, indiferent ce facem cu măsurile pe care le luăm şi ce gânduri avem, din educaţie şi cercetare nu dăm oameni afară (…). În plus, nu admitem tăierea salariilor. Nu am vorbit de venituri, repet, vorbim de salarii”. Întrebat de ce a simţit nevoia să spună că demisia sa se află „pe masa premierului”, Daniel David a reamintit discuţia avută la preluarea mandatului, înţelegând apriori slaba legitimitate populară a guvernului, aflat în relaţii neliniştitoare cu cetăţenii din pricini constituţionale, rămase suspendate. A anunţa, într-un asemenea context, şi o reformă nouă a educaţiei – aşa cum de altfel au procedat toţi predecesorii săi – e nu hazardat, cât o prostie rotundă. De altfel, la noi, ar trebui revenit la sistemul clasic de educaţie, construit după modelul Spiru Haret, cum pe bună dreptate ne încredinţează istoricul Mircea Platon, cu expertiză solidă în educaţie, redactor-şef la „Convorbiri Literare”, cadru universitar, autor al unor cărţi de reală valoare în materie. Aşadar, ministrul Educaţiei, Daniel David, vrea înainte de toate să aibă linişte în rândul cadrelor didactice, în această vară fierbinte, cu potenţiale mişcări sociale. Aproape că zici că e vorba de o tehnică de a evita conflictul social, o tehnică de iluzionism psihologic, un tertip interesant. Dar speculaţiile nu îşi au rostul într-un asemenea moment, realmente îngrijorător. Că sistemul educaţional din România a trecut după 1990 prin decenii de reformă structurală şi sistemică se ştie, dar se omit consecinţele. În sensul că analfabetismul funcţional afectează, încă, procente de tineri mult mai mari decât cele la începutul anilor ’90. Şi asta după ce Ministerul Educaţiei a cheltuit doar pe proiecte cu finanţare externă, menite a îmbunătăţi calitatea sistemului de educaţie din România, peste 670 milioane de euro (apud Mircea Platon). Suntem în aşteptarea rezultatelor de la Evaluarea Naţională, care urmează să dea şi ele un răspuns şi să stabilească anumite ierarhii, cu rostul lor efemer. Pe termen scurt, în educaţie şi cercetare, ministrul Daniel David promite că „nu va permite să dăm oameni afară şi nici nu ne gândim la reduceri de salarii”. În privinţa burselor de merit se caută formule adecvate, de protejare a acestora. Tot ceea ce se întâmplă întârzie reforma sistemului de educaţie avută în vedere de Daniel David, al cărei scop declarat ar fi „o modernizare a educaţiei din ţară, larg acceptată în sistem, care să pună în centru elevul, să-l susţină profesorii şi să lase loc pentru implicarea părinţilor/societăţii”. Din nou despre „implicarea părinţilor”, folosirea ignoranţei şi ifoselor unor părinţi pentru a distruge procesul educaţional, încurajarea acelor părinţi de a impune standardele lor la nivelul întregii clase (cu ajutorul sponsorizării şcolii, clasei sau chiar a unor profesori). Oricum, Daniel David nu pare din categoria lui Spiru Haret, dar faptul că se arată impacientat în această perioadă, aşa cum ne-a încredinţat, e de luat în seamă.
