Cyrill Ramaphosa este preşedintele Africii de Sud şi a fost primit, deunăzi, la Casa Albă de omologul său american, Donald Trump. Într-un context extrem de neliniştitor. „Ceva” se anticipa, mai ales că de dată recentă Marco Rubio declarase ambasadorul sud-african în SUA, Ebrahim Rasool, persona non-grata, după unele acuzaţii ale acestuia la adresa lui Donald Trump, care, la rândul său, semnase un ordin executiv privind reducerea ajutorului financiar american acordat Africii de Sud, invocând îngrijorări legate de legea privind exproprierea terenurilor deţinute de albi, aceştia „fiind ucişi” fără ca guvernul de la Pretoria să facă ceva. În faţa unui potop de acuzaţii, Cyrill Ramaphosa a negat că albii sunt vizaţi şi că actele de violenţă ar fi opera unor extremişti de culoare şi că aceasta ar fi linia guvernului. Mai mult, acuzaţiile de genocid făcute de Donald Trump, în ultimele săptămâni, au fost considerate ca deplasate. Minoritatea albă din Africa de Sud a promovat odinioară apartheidul şi amintirile încă dăinuie. Donald Trump i-a prezentat preşedintelui sud-african, în Biroul Oval, un documentar de circa cinci minute, care denunţa crime şi violenţe suferite de fermierii albi. De fapt, un videoclip lipsit de detalii. L-a întrerupt pe Ramaphsa, nu l-a lăsat să-şi termine propoziţiile şi la un moment dat a pornit resursele multimedia: un videoclip cu liderul partidului de stânga radicală FFP, Julius Malema, care cântă melodia xenofobă “Kill the boer”. S-a şi adresat jurnaliştilor prezenţi în termenii neobişnuiţi: „Sunteţi cu toţii idioţi, de ce nu relataţi violenţele acelea?”. La începutul întâlnirii din Biroul Oval, preşedintele sud-african încercase să abordeze şi alte subiecte, din dorinţa resetării relaţiilor economice dintre SUA şi Africa de Sud. În ajunul summit-ului dintre cei doi, unii dintre consilierii lui Ramaphosa se temeau că preşedintelui sud-african i se va administra un tratament similar celui rezervat lui Volodimir Zelenski. Cu toate acestea, Cyrill Ramaphosa, deşi tulburat, a rămas foarte calm, imaginându-şi că poate Donald Trump avea iluzii, numind acuzaţiile „o naraţiune nefondată”. El a negat existenţa unui plan de persecutare a fermierilor albi și a considerat aşa ceva o glumă suprarealistă. Chiar şi în prezent, 75% din terenurile agricole comerciale sunt deţinute de minoritatea albă, care reprezintă 7% din populaţia totală, în timp ce majoritatea care constituie 80% din populaţie deţine oficial 4% din terenurile agricole. O lege recent dată de Pretoria a inclus prevederea conform căreia, în anumite cazuri, este posibilă exproprierea terenurilor private de către stat. În mod normal, statul trebuie să plătească, dar în cazuri foarte specifice stabilite de instanţă, cum ar fi terenurile abandonate, legea prevede posibilitatea unei compensaţii zero, adică o plată minimă sau chiar zero. Donald Trump a declarat că doreşte explicaţii din partea preşedintelui sud-african. „De obicei sunt fermieri albi care fug din Africa de Sud şi este un lucru foarte trist”, dar Pretoria a respins această acuzaţie. Ramaphosa a fost însoţit de doi campioni la golf, Ernie Els şi Retief Goosen, dar şi de cel mai bogat om de afaceri Johann Rupert (un boier alb prieten al lui Trump, proprietar al mărcilor Cartier, Mont Blanc şi alte mărci de lux), toţi trei fiind afrikaneer. Dincolo de această controversă, administraţia Trump este furioasă pe Pretoria din cauza plângerii sale de genocid împotriva Israelului, la Curtea Penală Internaţională. La finalul întâlnirii faţă în faţă, preşedintele sud-african a minimalizat subiectul, considerând că întâlnirea a decurs bine şi că există speranţa că Donald Trump va participa la G20 de la Johannesburg în noiembrie a.c.
