Europarlamentarul italian Nicolo Procaccini, considerat un confident al premierului Giorgia Meloni, într-o declaraţie pentru ANSA, a fost tranşant: „Germania a fost odată un pilon de stabilitate. Nu mai este cazul”. În puţine cuvinte, europarlamentarul italian a pus accentele potrivite. Pentru prima dată în istoria Republicii Federale Germania, a fost necesar un al doilea tur de scrutin, în Bundestag, pentru a obţine validarea, „unda verde” (325 voturi „pentru”, cu 9 mai multe decât cele 316 necesare) a noului cancelar. CDU/CSU şi social-democraţii (SPD) ajunseseră, în prealabil, la un acord „bătut în cuie” şi însuşi Olaf Scholz a numit prima respingere ca „absurdă”, mai ales că Merz, relatează Bild, pregătise sărbătorirea învestirii, împreună cu miniştrii săi, printr-o cină rustică stropită din belşug cu bere Sauerland. Rana rămâne deschisă: votul de învestitură a fost obţinut prin mobilizarea deputaţilor majoritari, dar semnalul dat nu este unul de deplină siguranţă şi stabilitate. Chiar după colţ, Alice Weidel, unul dintre liderii Alternative Fur Deutschland, care spera la un al doilea dezastru, şi-a transmis mesajul ferm. Noul lider de la Berlin s-a îndreptat, ieri, deja spre Paris şi Varşovia, într-o tentativă de revigorare a alianţei numite „Triunghiul de la Weimar”, considerată un potenţial motor pentru conturarea unei strategii europene de apărare, mai robustă, scrie „Politico”. Merz doreşte începerea pregătirilor unei poziţii europene unificate înaintea unui summit NATO din iunie, la care europenii ar urma să arate americanilor că îşi iau angajamentele în serios în domeniul apărării. Summit-ul NATO va fi unul decisiv pentru viitorul arhitecturii de apărare transatlantică şi, prin urmare, pentru securitatea Europei, ar fi declarat Evelyn Gaiser, consilier NATO şi de securitate la Fundaţia Konrad Adenauer, afiliată CDU. Emmanuel Macron şi Friedrich Merz se cunosc bine şi se declară animaţi de speranţa revigorării cuplului franco-german, atât de falnic odinioară. De fapt, întâlnirea de ieri, de la Elysee, s-a vrut o continuare a discuţiilor de la Meseberg, din mai anul trecut, cu cancelarul Scholz privind proiectul de competitivitate. În contextul unui război pe continentul nostru, al unei concurenţe acerbe, al schimbărilor climatice şi al unui război comercial global, Parisul şi Berlinul îşi doresc un parteneriat mai strategic, mai operaţional, maximum de coordonare în a face Europa mai suverană, cu accent pe securitate, competitivitate şi convergenţă. Ceea ce se conturează este însă altceva: convenirea asupra unei abordări europene comune, faţă de preşedintele american Donald Trump, având în vedere şi imprevizibilitatea acestuia. În context, cel mai rău lucru ar fi ca summit-ul NATO amintit să evolueze într-o confruntare similară cu cea dintre Donald Trump şi Volodimir Zelenski în Cabinetul Oval. Mai clar, şi Merz şi Macron ar dori să conlucreze, în a conduce împreună Europa, în vremuri incerte, deşi alţi lideri europeni nu sunt deloc entuziasmaţi de această intenţie. Ar mai trebui amintit că dacă odinioară motorul franco-german era unul literalmente economic, acum îşi doreşte alte funcţii şi una dintre acestea este… cea militară. Care nu seduce pe nimeni, pe continent.
