La Galicea Mare, lumea comunei, începând cu Cristian Văduva, la al doilea mandat de primar al localităţii, tot mai arătoasă, de la un an la altul, deşi anotimpul rece o dezavantajează, se ştie bine. Tinerii, dar şi vârstnicii au pagini de socializare, schimbă mesaje felurite, aşa că nu e deloc de mirare că de Ani lui Boacă, unul dintre tot mai puţinii temerari crescători de oi din comună, a aflat toată lumea. Pe gospodar îl cheamă de fapt Ani Dudău, are 53 de ani şi moşteneşte din familie, de la tatăl său, din neam nestins de oieri, vocaţia asta, care nu mai fascinează pe nimeni. O îndeletnicire pe care uneori la supărare o ocăreşte, dar îi trece repede şi nu s-ar lepăda de ea pentru nimic în lume. Ani lui Boacă are 300 de oi şi vreo sută de caprine şi, pe lângă aceste efective adulte, matcă cum se numesc, mai nou are şi vreo 150 de miei şi vreo 30 de iezi şi sezonul fătărilor e în plină desfăşurare. Sunt zile în care numără dimineaţa şi câte 20 de miei şi iezi, abia veniţi pe lume. Saivanul e în câmp, bine protejat şi străjuit. Acum şi oile şi caprele sunt la adăpost, păzite de câini devotaţi, care au şi ei nume: „Copilul”, „Băciţa”, „Fetiţa”, „Ciobăniţa” şi pe lângă aceştia mai sunt încă vreo 10 câini „de întorsură” a oilor, unii nebotezaţi. E mult de muncă, de trudă de fapt, din zorii zilei până la lăsarea întunericului, în jurul oilor tărcate sau bucălate, toate ţurcane de felul lor şi până dă colţul ierbii mai e de aşteptat. Chiar deunăzi, Ani lui Boacă, un om zidit fără zgârcenie, niciodată învins de zădărnicie, a cumpărat un TIR de porumb, care l-a costat vreo 40 milioane lei vechi, fiindcă trebuie să le administreze şi oilor şi caprelor, în „raţiile furajere”, de zi cu zi, şi „concentrate”, aşa se spune porumbului măcinat, pe lângă fânul de lucernă sau din alte ierburi. Cum anul trecut a fost unul calic în ploi, luni în şir, păşunea comunei, concesionată de primărie, s-a uscat şi viaţa a fost un chin. Ce a luat pe brânza vândută, prin piaţa Băileştiului, a dat pe baloţii de lucernă cumpăraţi pentru a nu pierde animalele. Descurajarea nu l-a îndoit, dar Ani lui Boacă, pe cel mai firesc ton posibil, încuviinţează că a umblat la economii. Pentru el, orice istorisire a ceea ce a fost nu e un capăt de drum. Pariul lui trebuie ţinut: la oi, cât trăieşte, nu va renunţa şi chiar înţelege rostul lui pe lumea asta, aşa cum o vedem. Îl ajută în truda zilnică fiul său, Florin Gabriel, deprins cu toate tainele şi pe deasupra harnic foc. Lângă ei, Nelu Odăguţ, un tânăr de folos, care are şi el câteva oi în turmă, pentru a da un sens vieţii, mărturisind o zbatere, o speranţă, îndreptate spre un ţel. Poveştile pe care le ştie Ani lui Boacă nu mai încap în istoria comunei. Printre alte îndeletniciri ale oamenilor locului, dintre care prea multe se sting, aceasta a lui mai dăinuie doar prin cei 10-15 oieri împătimiţi adânc, chiar dacă nu întotdeauna se aleg cu mare lucru. Pe cine mai ispiteşte o astfel de îndeletnicire dură? Dar asemenea vorbe, până una alta, nu duc nicăieri. În anul trecut, sprijinul cuplat al guvernului a fost de 12,54 euro, adică 62,39 lei pe cap de animal. Acum, ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat pe site-ul instituţiei un proiect de hotărâre conform căruia crescătorii cu peste 300 de capete de tineret femel, caprin-ovin, ar putea primi 248 de lei pe cap de animal. Nu e mare lucru, dar e ceva. Cu cât ne-am apropiat, în discuţie, de Ani lui Boacă şi am căutat, cu balanţa din sufletul nostru, să-i măsurăm mândria din chip şi privire am realizat un lucru. El poartă crucea, cu o mândrie ajunsă până la beteşug, a unei îndeletniciri care nu vrea să se piardă într-o uitare care nu ne-ar spune mare lucru.
