Doamna ex-deputat Laura Vicol, fostă preşedinte a Comisiei juridice de discliplină şi imunităţi, de la Camera Deputaţilor, în legislatura trecută, aşteaptă acum înfrigurată, alături de soţul său, Vladimir Ciorbă, precum şi alţi 9 inculpaţi, soluţia judecătoarei de drepturi şi libertăţi, de la Curtea de Apel Bucureşti, dacă îşi vor petrece sau nu următoarele 30 de zile în arest preventiv. Asupra acestui grup infracţional organizat, obiectul dosarului Nordis, planează un potop de acuzaţii, precum delapidare cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani, evaziune fiscală, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, stabilirea cu rea credinţă de contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ş.a.m.d.. Toate în formă continuată. DIICOT a dezvăluit la 4 februarie a.c. mai multe detalii, din „dosarul Nordis”, în care procurorii au efectuat 65 de percheziţii în ţară şi la Monaco. O precizare absolut necesară: pe parcursul întregului proces penal, persoanele cercetate beneficiază de drepturile şi garanţiile procesuale, prevăzute de Codul de procedură penală, precum şi de prezumţia de nevinovăţie. Afacerea Nordis, intens mediatizată, reţine atenţia şi prin ceea ce s-a ridicat în urma percheziţiilor: aparatură tehnică, ceasuri scumpe, bijuterii de lux şi sume de bani. Se mai vorbeşte de cheltuieli de lux şi plăceri exorbitante (1,5 mil. euro pe zboruri cu avioane private sau elicoptere spre destinaţii de vacanţă –Nisa, Mikonos, Madrid, Paris, Delta Dunării-) maşini de lux (Ferrari, Bentley, Rolls Royce). Latura penală a întregului caz Nordis este o treabă exclusivă a justiţiei, dar cea morală este şi a presei, a opiniei publice. Te freci la ochi năucit. Cum poate ajunge o avocată, cu experienţă de peste 20 de ani, care a apărat în sanctuarul suspinelor, sala paşilor pierduţi, oameni azvârliţi într-o prăpastie a destinului, fie ei interlopi (şi aceştia au dreptul la apărare) într-o asemenea ipostază, de iremediabilă rătăcire morală? Un preşedinte al Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi, de la Camera Deputaţilor, care avizează proiecte de lege cu impact juridic, vede multe în demnitatea deţinută. Realizează dimensiunile unei responsabilităţi aparte. Laura Vicol, dincolo de tot ceea ce se ştia anterior despre cariera ei profesională, dincolo de anumite îndoieli îndreptăţite, nu poate fi bănuită decât de faptul că ştia legea penală şi nu numai. În stenograme, unele de acum răzbătute în spaţiul public, e un infern. Ştia de mai multă vreme, că aidoma unui funambul, fără plasă de susţinere, prin ceea ce face, sau de ce are cunoştinţă, se poate prăbuşi, în orice moment. Fiindcă, rătăcită, fără busolă, ca într-o pădure deasă, era deja, conform succintelor declaraţii făcute. Luni dimineaţa, avocata Laura Vicol a scris pe pagina sa de Facebook un mesaj cinic: „A început spectacolul”. Care spectacol? Acela că în perioada 2019-2024, liderii grupului infracţional organizat, cum l-a numit DIICOT, prin 5 societăţi comerciale, au încasat de la clienţi, persoane fizice sau juridice, cu titlul de avans, în cadrul unor promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, respectiv contracte de vânzare-cumpărare (apartamente, parcări şi mobilier) peste 195 mil. euro, inducând în eroare nu puţine persoane. Nu interesează prea mult ingineriile lor financiare, stilul de operare, dar membrii grupului infracţional pomenit au dat „ţepe” cu nemiluita, condiţionând semnarea contractului de vânzare-cumpărare, de asumarea în scris a unor obligaţii de a nu face aprecieri publice asupra oricărui aspect al relaţiei contractuale, sub sancţiunea plăţii unor daune consistente. Repetăm, Laura Vicol era un avocat cu peste 20 de ani vechime. Văzuse multe, citise acte importante din dosare penale, unele de anvergură, nu mergea, bănuim, în faţa instanţelor cu lecţia nepregătită, câştigase şi procese. Tot ceea ce a consimţit, inclusiv tăcerea, pute a şarlatanie. Deşi profesia de avocat îi asigura un trai decent, ca să nu mai vorbim de demnitatea publică în care, vremelnic, ajunsese. Ce se petrece la nivelul subconştientului unor asemenea persoane, seduse de o viaţă de huzur, este greu de spus, şi nici o spovedanie nu ne ajută în a înţelege lucrurile.
