Din Băileşti ne parvine ştirea, deloc plăcută, oferită de poliţia municipiului respectiv, că un minor de 10 ani se află internat la spitalul localităţii, după ce a fost muşcat de un câine comunitar la piciorul drept. Cu câteva zile înainte poliţiştii fuseseră sesizaţi cu privire la faptul că o fetiţă de 9 ani fusese muşcată, pe aceeaşi stradă, la coapsa piciorului stâng de un câine. Evenimente deloc banale, cu impactul lor emoţional. Pirmarul oraşului, Irinel Codruţ Muşuroi, aflat la primul mandat, înştiinţat de cele două evenimente, ne-a spus că se află într-o situaţie deloc confortabilă: municipiul Băileşti, după evaluările de care are cunoştinţă, ar fi bântuit în jur de 30-35 de câini „fără stăpân” şi caută soluţii, într-o legislaţie prea puţin permisivă. A aderat la Adi-Salubris, o asociaţie intracomunitară, şi îşi face speranţe că va găsi o rezolvare pliată legislaţiei în vigoare. Nu demult, la începutul lunii trecute, mai exact pe 12 ianuarie a.c., în Craiova pe un câmp din Hanul Roşu, un copil de 4 ani, nesupravegheat, a fost sfâşiat de câini fără stăpân, care îşi fac veacul prin apropiere. În urma necropsiei s-a stabilit că băiatul a murit în urma şocului traumatic şi hemoragic „urmare a unor plăgi muşcate, leziunile putându-se datora agresiunii animale”. Despre câinii maidanezi (cărora li se spune „comunitari” deşi atacă şi copii şi vârstnici) n-am mai discutat de multă vreme. Printr-un ansamblu de măsuri, nu le mai evocăm, s-a amenajat, cu ani în urmă, adăpostul de la Breasta, populat cu efectivele aduse de lucrătorii Salubrităţii Craiova, indiferent dacă există sau nu sesizare. Costurile întreţinerii sunt mari, cifrându-se la 2-3 mii de lei pe 14 zile, pe un exemplar, după cum ne informa Mihai Butaru, directorul Salubrităţii Craiova. În marginea a nu puţine localităţi ale Doljului, grupuri de câini fără stăpân, agresivi, care fac prăpăd şi pe fondurile de vânătoare, atacă cicliştii amatori din Craiova, care se hazardează pe astfel de trasee. Şi care ni s-au plâns. Problema nu e la câinii fără stăpân, care nu au nici o vină că muşcă, ci la parlamentari cărora nu le pasă de astfel de evenimente, uneori tragice. Într-un fel. O ordonanţă de urgenţă a guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, devenită lege, promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, prevede între altele că „consiliile judeţene, consiliile locale, respectiv consiliul general al municipiului Bucureşti au obligaţia de a amenaja şi a suplimenta din fonduri proprii, în funcţie de necesităţi(…) adăposturile publice pentru câinii fără stăpân”. De asemenea, în vederea reducerii populaţiei de câini fără stăpân, autorităţile administraţiei publice locale, respectiv consiliile locale, Consiliul general al municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene pot asigura din bugetul local subvenţionarea costurilor privind sterilizarea, respectiv, după caz identificarea câinilor fără stăpân. O Coaliţie pentru protecţia animalelor a condamnat promulgarea şi modificarea ordonanţei 155, opinând că avem nevoie de centre şi campanii masive de sterilizare şi nu de adăposturi publice, care nu oferă… bunăstare animalelor. Mai exact mare lucru nu s-a rezolvat, fiindcă, în nişte condiţii de austeritate, cum sunt cele în care ne aflăm, nu problema câinilor fără stăpân este prioritară, ci destule altele. Consiliul Judeţean Dolj, ne spunea Cosmin Vasile, intenţionează să amenajeze un adăpost la Desa. Din păcate, discuţia despre problema câinilor fără stăpân revine, cu precădere, atunci când se întâmplă evenimente din cauza muşcăturilor. Problema este a fiecărei comunităţi doljene nu doar a primarului sau a diferitelor ONG-uri implicate, nu rareori pasional. Oricum, câteva semnale îngrijorătoare, în acest început de an, ne aduc problema la care m-am referit, din nou în atenţie. Soluţii la îndemână sunt puţine, dar cel puţin acestea să fie materializate. Şi nu e simplu deloc.
