O îngrijorare fără margini

0
614

Persistă semnele neliniştitoare în întinsa câmpie a Doljului: nu plouă de multă vreme, pământul e uscat iască şi producătorii agricoli, fermierii mari şi mici sunt în dilemă: să înfiinţeze culturile agricole de toamnă (rapiţă, orz, grâu) pe suprefeţele preconizate, cu orice risc sau să se resemneze. Din păcate, temele majore de discuţie în spaţiul public sunt altele. Datele centralizate ale Direcţiei pentru Agricultură Dolj arată că grâul s-a semănat pe numai 20% din programul judeţului (162.000 ha), orzul pe 25%, din cele 8500 ha, iar rapiţa pe 82% din 21.100 ha. La sfârşitul acestei săptămâni (26 octombrie) se sărbătoreşte Sf. Dumitru, şi cei mai în vârstă îşi amintesc cum în 1988, la această dată, a nins din abundenţă, ca un capriciu al naturii. Ştiu că atunci întreaga producţie de orez, din orezăriile Doljului, peste 5.000 ha, a putrezit sub zăpadă. Impactul potenţial devastator al schimbărilor climatice asupra securităţii alimentare a fost discutat nu demult, în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), subliniindu-se gravitatea situaţiei. Alternanţa perioadelor de secetă severă cu cele de ploi torenţiale crează un complex de provocări cu consecinţe nefaste. Mai multe n-am aflat. Am mai avut ani secetoşi, calici în precipitaţii, dar ca acesta, cu recorduri de temperatură, doborâte la nivel naţional, nu-mi amintesc. E o secetă teribilă, oameni buni, pânza de apă freatică s-a coborât mult şi un vânt de sărăcie ne dă târcoale. Păşunile pentru crescătorii de animale s-au uscat demult şi seceta a scumpit teribil furajele. Sorin Agapie, directorul Direcţiei pentru Agricultură Dolj, care face teren îndârjit şi dacă vorbeşte o face în cunoştinţă de cauză, mi-a pus la dispoziţie seturi de imagini dezolante din câmpia Doljului. I s-a acrit, cu siguranţă, de suprafeţele declarate ca fiind calamitate. Meseria de producător agricol, profesia de fermier a ajuns un blestem. Trudeşti tot anul, te sacrifici literalmente financiar şi toamna te prinde dator la bănci. Sigur, „vor spune isteţii”: importăm, de la cei care au. Ratele fermierilor s-au amânat până la 1 octombrie anul viitor, de teama votului. Ce o fi după alegeri om trăi şi om vedea. Ne apropiem de marginea unui an agricol rău. Cu producţii proaste la toate culturile agricole. Şi scumpirile aferente, resimţite de noi fiecare. Nu am habar ce se va spune în campania electorală, la mesaje mă refer, celor care trăiesc din munca pământului. Şi sunt mulţi. De ce la alţii plouă, au inundaţii teribile, şi prin părţile locului norii ne ocolesc, este întrebarea, la care răspunsul convenabil întârzie. Judeţ cu pondere agricolă, care contează în orice discuţie, despre siguranţa alimentară, Doljul trăieşte momente de cumpănă. Ştirile sunt confuze, şi de acolo de unde aşteptăm… lumina. Pe de o parte, aflăm că Bruxelles-ul oferă mai multă flexibilitate financiară, în cazul unor pericole climatice, iar pe de altă parte „colac peste pupăză”, europarlamentarii români Dan Motreanu şi Daniel Buda susţin că ar exista intenţia eliminării fondului pentru agricultură destinat acoperirii plăţilor fermierilor, crescătorilor de animale, în viitorul cadru financiar multianual, adică eliminarea fondului PAC (Politica Agricolă Comună) şi înlocuirea acestuia cu un fond unic similar modelului PNRR, ce ar avea consecinţe grave pentru fermierii din UE şi securitatea alimentară. Cum nici 25% din suprafaţa destinată culturii grâului în această toamnă n-a fost realizată, până la această dată calendaristică, e un semn rău, aproape terifiant.