Mai deunăzi, unul dintre oponenţii regimului de la Moscova, Mihail Hodorkovski (61 ani) fost oligarh, aflat acum în străinătate, a reacţionat pe platforma X, criticând NATO şi în subsidiar campania lui Mircea Geoană, învinuit că în calitatea sa de fost numărul doi, în structurile Alianţei atlantice, a avut un consilier cu legături cu cercuri de influenţă pro-rusă. Mihail Hodorokvski a reamintit şi faptul că Mircea Geoană a fost criticat pentru vizita sa în 2009, la Moscova. Bălmăjeala lui Hodorkovski e premeditat confuză, menită să alimenteze detractorii lui Mircea Geoană, aflat după cum se ştie în campanie electorală, pentru alegerile prezidenţiale. Faptul că în 2009, având calitatea de preşedinte al Senatului, din Parlamentul României, s-a dus la Moscova pentru a se întâlni cu un consilier al preşedintelui rus Dmitri Medvedev, la acea dată în relaţii mai mult decât rezonabile cu toţi liderii europeni, n-a avut nici o relevanţă. Pe de altă parte, Mihail Hodorkovski, fost miliardar rus, arestat pe 25 octombrie 2003, pe aeroportul din Novosibirsk, unde avionul său Tupolev aterizase, a stat în detenţie 10 ani, fiind graţiat în 2013, de Vladimir Putin, care i-a permis după eliberare să plece în străinătate. Despre relaţia lui Vladimir Putin cu Mihail Hodorkovski s-a scris mult, şi una din cele mai veridice dezvăluiri aparţine jurnalistului francez Laure Mandeville, mare reporter al cotidianului „Le Figaro”, în cartea „Rusia contraatacă” (ed. Paralela 45), după ce se aflase în inima vulcanului rusesc, din 1989 până la evenimentele din Georgia. Liderul de la Kremlin, care a înlocuit „familia” lui Boris Elţîn, cu „Siloviki”, din KGB, declarase de la început că nu va permite unor oameni de afaceri izolaţi să influenţeze viaţa politică a ţării în interesul afacerilor lor. Mihail Hodorkovski, altminteri provenind dintr-o familie bună, aflat pe cai mari, nu s-a conformat, şi chiar l-a sfidat pe Putin. Referindu-se la Iukos-Sibneff şi la eventuale vânzare de acţiuni la Exxon Mobil care se profila, Vladimir Putin considera că metoda cea mai bună ar fi să se angajeze consultări prealabile cu statul rus, căruia oligarhii ruşi îi datorau totul. Povestea lui Hodorokvski cu Putin este lungă, întortocheată, şi ne interesează prea puţin. Aprecierile sale, vis-a-vis de Mircea Geoană, sunt realmente „după ureche”, din moment ce timp de 10 ani, cum spuneam, s-a aflat în lagărul de detenţie siberian Krasnokamensk, la 6.000 km de Moscova, într-o regiune cu mine de uraniu, unde se va obişnui vrând-nevrând cu regimul sever al închisorilor ruseşti. Relaţia lui Mircea Geoană, ca ministru de Externe al României, cu Federaţia rusă, este una sobră, profesionistă, în descrierea demnă de încredere a lui Tom Gallagher („Furtul unei naţiuni”) profesor la Universitatea din Bradford, ani buni şeful catedrei de studii despre pace. Cu un interes statornic pentru România, pentru regiunea balcanică şi Europa de sud-est. Şi iată ce ne spune britanicul: neaşteptata apropiere dintre SUA şi Rusia din 2001, după ce devenise clar că ambele părţi aveau un duşman comun în terorismul islamic, a creat avantaje şi dezavantaje pentru România. Aceasta neglijase să-şi îmbunătăţească relaţiile cu o ţară percepută în mare măsură de opinia publică şi de o bună parte din elita politică drept un duşman istoric, însă relaţiile s-au ameliorat graţie întâlnirilor regulate dintre cei doi miniştri de Externe, Igor Ivanov şi Mircea Geoană, în 2001, an în care România a deţinut preşedinţia în exerciţiu a OSCE. România răspundea şi de coordonarea iniţiativelor speciale ale OSCE în zona Caucazului, unde Rusia avea interese de securitate considerabile, iar Geoană le-a derulat fără să agite spiritele la Moscova. Mircea Geoană a mai făcut demersuri inspirate pentru ameliorarea relaţiilor tensionate ale Moscovei cu Republica Moldova, pe al cărui teritoriu (fâşia Transnistria) staţionează şi acum forţe militare ruse. Progresele trenau şi în relaţiile cu Ucraina. Şi dacă relaţiile sale cu vecinii de la răsărit nu se ameliorau era greu de obţinut, atunci, admiterea în NATO, în condiţiile în care România avea puţini susţinători de marcă printre partenerii europeni. Mircea Geoană a jucat inspirat toate cărţile avute în mână, şi nu pe cele pe care ar fi dorit să le aibă. Lansat spre culmi, ca diplomat, pro-american până în măduva oaselor, puiet american răsădit pe plaiuri dâmboviţene, Mircea Geoană s-a văzut atacat aiurea de Mihail Hodorokvski, trezit parcă din somn. Şi e regretabil.
