De la începutul mandatului său de parlamentar, pe o listă de candidaţi AUR de care ulterior s-a despărţit, Diana Şoşoacă, în prezent europarlamentar, ne-a dat, cum se spune, un semnal: „cu mine nu vă merge”. Ce a făcut şi a dres prin Parlamentul României, în timpul pandemiei de Covid-19, nu se mai pune, deşi multe amintiri dăinuie. În schimb, ajunsă la Bruxelles, şefa SOS România, pentru comportamentul său agresiv, nicăieri tolerat, a luat-o repede pe coajă: șapte zile de interdicţie în Parlamentul European şi indemnizaţia tăiată pentru incidentele din luna iulie, când a perturbat şedinţa de plen, printr-un comportament inadecvat, la alegerea Ursulei von der Leyen. A depus o contestaţie, dar aceasta i-a fost respinsă, astfel că n-are drept de vot sine-die. Şi e luată „la ochi”. După decizia CCR, de respingere a candidaturii la alegerile prezidenţiale, Diana Şoşoacă i-a catalogat, cu nonşalanţă, pe magistraţii care au luat-o drept inculţi, stalinişti şi nazişti, trădători ş.a.m.d., semn că politica e manejul băşcăliei, al grimaselor şi a ceea ce mai vreţi. Pentru „Politico”, europarlamentarul Diana Şoşoacă, după ce s-a plâns de CCR, care „a scos-o de pe lista candidaţilor pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, fără a oferi un motiv”, a acuzat UE, poporul evreu, americanii şi francezii, care complotează împotriva ei. N-a omis serviciile secrete. Şoşoacă le-a spus celor de la „Politico” și că va merge la Curtea Internaţională de Justiţie, ameninţare ce nu emoţionează pe nimeni. Şi-a făcut deja un nume prin sfidarea premeditată a oricăror norme de civilizaţie a dialogului şi CCR chiar argumentează că este de notorietate faptul că prin discursul său constant „îndeamnă la schimbarea fundamentelor democratice ale statului şi la încălcarea ordinii constituţionale”. Nu e apă de ploaie. Pentru Diana Şoşoacă, populismul este unul dintre corelativele inevitabile ale democraţiei. Dacă alegătorii te aduc la putere, atunci ei trebuie seduşi, linguşiţi, manevraţi convenabil, pentru obţinerea rezultatului scontat. Cine nu o face nu ajunge la putere. Cine o face fără măsură se pierde pe sine. Şi în această ipostază se regăseşte Diana Şoşoacă. Folosind o retorică mai mult decât riscantă, cu apel la simbolistica şi ideologia mişcărilor extremiste din perioada interbelică, periculoase pentru un climat politic şi social salubru, s-a vulnerabilizat iremediabil. Intrând sub incidenţa legii. Şi nu mai poate retracta ceea ce a spus, în momentele de agitaţie, când nu s-a mai cenzurat. A dat cu oiştea în gard sau a luat-o pe arătură, cum se spune în popor. Când clamează dezinvolt că Legiunea şi Căpitanul au fost omorâţi de aceeaşi putere jidănească, care a acţionat şi atunci, semnele de IQ nu depăşesc temperatura camerei. „Mişcarea legionară” eroină! Şi alte bazaconii proferate fără noimă, menite să dezlănţuie energii neptuniene, rezervele de întuneric resentimentar, ce nu pot fi trecute cu vederea. Decât de amnezici. Discursul Dianei Şoşoacă n-are spirit critic, reactivitate firească, bună cuviinţă, ci doar populism antipopular. Subversiv şi malefic. Într-un spectacol sordid, de patriotism caricatural, ce crează confuzii, frustrări şi pasiuni impure, care şubrezesc organismul social şi tulbură conştiinţa individuală. Decizia CCR, de acum motivată, care a blocat candidatura Dianei Şoşoacă la prezidenţiale, pentru delict de opinie şi viziunile ei politice, este contestată de nu puţini. Cu anumite argumente, dar şi din spirit de frondă. Este o premieră faptul că o majoritate de cinci judecători a decis că o persoană acuzată de naţionalism extremist nu poate candida. Ceea ce, într-o cheie destul de discutabilă, nu înseamnă altceva decât o ameninţare la adresa valorilor europene. S-a mai întâmplat un lucru, de care nu era nevoie: o gafă a europarlamentarului social-democrat Dan Nica, din 2 octombrie a.c., de a anunţa faptul că Şoşoacă nu va participa la alegerile prezidenţiale, reaminteşte de gafa aceluiaşi din 2009, înaintea alegerilor prezidenţiale, când de la Craiova, ministru de Interne fiind, anunţa impacientat intenţiile de turism electoral ale celor din ex-PDL, ceea ce a şi grăbit ruperea coaliţiei de guvernare. Să revenim. Nu se putea admite candidatura Dianei Şoşoacă cu rabat de la principii etice, juridice, europene. Intermitenţa principiilor e mai gravă decât fanatismul sau absenţa lor. Profesioniştii intransigenţei se fac ridicoli, dacă nu reuşesc să fie intransigenţi decât din când în când.
