E greu să acceptăm un eşec cu Iaşiul, echipă net inferioară, şi o agoniseală de 1 punct din meciurile cu Dinamo, Rapid şi Iaşi. Putem arunca vina pe terenurile de pe Arcul de Triumf şi din Copou şi pe ratările de pe “Ion Oblemenco”, dacă în acelaşi timp acceptăm că avem o echipă nedispusă să lupte, superficială, capricioasă. O echipă pe care an de an e supraevaluată. Pe de altă parte, e greu să le pretinzi un spirit de luptători, să le zgândăreşti orgoliul acestor jucători când nu există nicio persoană în club care să aibă în ADN spiritul Ştiinţei. De fapt, nu există nicio altă persoană în conducere în afară de Mihai Rotaru, cel care dirijează totul de la Bucureşti. Când a fost adus în fenomen, Rotaru spunea că speră să nu ajungă să creadă că se pricepe la fotbal. Între timp, a ajuns să creadă că numai el se pricepe la fotbal. Asta e, Ştiinţa e practic jucăria lui Rotaru, aşa cum a fost a lui Mititelu, Staicu sau Neţoiu. Rotaru este tiranul last level, care îţi dă senzaţia că eşti respectat şi implicat în viaţa echipei. Îţi spune că poţi alege preşedintele clubului, că îţi anunţă pe mail exclusiv transferuri, când de fapt nu faci decât să asişti la distracţia sa la tastele “football manager”.
Şi Costel Gâlcă e la fel de “intangibil” precum Rotaru. În van îl analizăm, îl criticăm, îl desfiinţăm, îl cauţionăm, îl lăudăm. Are clauză de reziliere de o jumătate de milion de euro şi i s-au adus toţi jucătorii doriţi de el, deci vom rămâne cu el pe cap până la final, cu excepţia unui eventual cataclism, care e greu de anticipat. Probabil vom intra în play-off şi vom fi pe ultima treaptă a podiumului sau lângă podium, ca de obicei. Dar Costelino poate să-şi scoată la pensiue de acum stoperii pe care i-a aliniat în Moldova. Şi el să li se alăture pe talonul de pensie. În mod normal, la 1 punct scos în ultimele 3 meciuri, Gâlcă trebuia lăsat în Copou, unde sărbătorea acum 9 ani titlul luat, de fapt, de Gigi Becali din puşcărie. Asta pentru că şi Costelino pare tot “puşcărie”. Poli Iaşi, probabil principala candidată la retrogadare, ar fi meritat să aibă 3-0 la pauză cu Craiova lui Gâlcă şi Rotaru. A lor, fiindcă a suporterilor nu poate fi o astfel de adunătură fără pic de orgoliu, de mândrie, de respect pentru culori.
În mod normal, pe Poli Iaşi şi pe Săndoi trebuia să-i baţi şi prin baltă şi prin nămol şi fără Cicâldău, Lukic şi chiar fără Mitriţă. Ba chiar era mai simplu fără el, ţinând cont că şi-a aşezat singur mingea la 11 metri şi apoi se zgâia cu reproş la punctul cu var care era, de fapt, cercul cu nămol. Am zice că trebuia să-i batem şi fără Ivan, dar Ivan chiar nu a fost pe teren, deşi l-am văzut trecut pe foaia de joc.
PS. Săndoi poate râde cu ambii ochi, aşa cum a declarat la final, dar tot un antrenor mediocru va rămâne, capabil doar să te încurce, să te ciupească. Rămâne singurul care nu a reuşit să califice Craiova în play-off, iar faza în care a refuzat să oprească mingea pe margine, pentru a întârzia atacul Craiovei îi caracterizează filosofia de antrenor.
Poli Iaşi – Universitatea Craiova 2-0 Au marcat: Kamberi 30, Tailson 90+8.
Poli Iaşi: J. Fernandez – Todoroski (Atanaskovski ’59), Guilherme, Samayoa, Ispas – Bordeianu (Miskovic ’85), Gouet – V. Gheorghe (Tailson ’67), Alin Roman, Stefanovici (Gheorghiţă ’67) – Kamberi. Antrenor: Emil Săndoi.
Universitatea Craiova: L: Popescu 6 – Vlădoiu 3, Zajkov 2, Sierra 2 (Maldonado ’80), Bancu 4 – Oshima 3 (Screciu ’80), Căpăţînă 3 (Houri ’62) 4 – Mora 3 (Paradela ’43) 3, Baiaram 3, Mitriţă 4 – A. Ivan 1 (Barbu ’81). Antrenor: Constantin Gâlcă
Arbitru: George Rareş Vidican 7.
