Marcel Ciolacu efectuează, începând de astăzi, o vizită în Turcia, la invitaţia preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, în virtutea unui parteneriat strategic, cu rădăcini istorice, pe care îl au cele două ţări. Programată este şi o şedinţă comună de guvern. Premergător deplasării sale la Ankara, premierul român a reamintit că Turcia este partenerul comercial non-UE, cel mai important, cu investiţii majore în infrastructură, inclusiv proiecte de autostrăzi şi spitale. Guvernul României şi-a propus să crească schimburile comerciale până la 15 miliarde de dolari. Şi potrivit Executivului de la Bucureşti vor fi semnate o serie de acorduri şi memorandumuri, privind cooperarea sectorială în domenii precum securitatea socială, IMM-urile, turismul, urbanismul, aspecte punctuale privind activitatea misiunilor diplomatice ale celor două ţări ş.a.m.d.. Prevăzută este de asemenea lansarea Consiliului de Cooperare Strategică la nivel înalt, ce va prevedea angajarea celor două ţări în întărirea relaţiilor bilaterale în plan politic şi economic. Există o comunitate de oameni de afaceri turci, cu cetăţenie română, care contribuie semnificativ la economia noastră, afirma recent Victor Ponta, cunoscut pentru buna relaţie întreţinută cu liderul de la Ankara. Tot Victor Ponta reamintea că relaţiile bilaterale cu Turcia erau întreţinute prin vizite anuale la nivel înalt, între preşedinţi şi prim-miniştri, sugerând că amplitudinea acestora trebuie menţinută, chiar augmentată, în viitor. Din păcate, din vari motive, nedesluşibile, Bucureştiul a cam uitat de toate acestea şi ultima vizită a unui premier român în Turcia este cea a Vioricăi Dăncilă în octombrie 2018, când a şi avut o rundă de discuţii cu Recep Tayyip Erdogan. Vizita actuală a premierului român are loc într-un context geo-politic cunoscut şi Turcia ca membru NATO este un aliat crucial în regiunea Mării Negre. Fiindcă atât România, cât şi Turcia, şi nu numai, prin politicienii lor, sunt actori ai resetării geo-politice a acestui spaţiu, prin momentul american Black Sea. Prezenţa României în noul tablou, departe de a fi întâmplătoare, este una cu simbolistica ei majoră. Deşi am fi preferat să stăm altfel pe malul mării şi să plonjăm în ale ei valuri în sezonul estival. Dar fiecare cu vacanţa pe care o merită. De ani de zile se spun multe, vrute şi nevrute, despre importanţa strategică a Mării Negre în politica externă românească. Uneori, impresia era că avem de a face mai ales cu ideea fixă a fostului preşedinte Traian Băsescu, în detrimentul unor politici mai actuale, fertile, şi mai necesare, chiar cu Ankara, deşi Recep Tayyip Erdogan, nu excelează prin flexibilitate şi amabilitate faţă de Ursual von der Leyen, dăinuind amintirea unei vizite la Ankara a acesteia, însoţită de Charles Michel, preşedintele Consiliului European, când nu a avut alocat un scaun, alături de cei doi bărbaţi. Nota bene: România este de ani buni un susţinător „fără rezerve” al accesului Turciei la UE. Din punct de vedere economic şi comercial raporturile între România şi Turcia s-au dezvoltat continuu. Centrele culturale ale celor două ţări „Yunus Emre” şi respectiv „Dimitrie Cantemir” contribuie în mod semnificativ la relaţiile celor două ţări pe multiple planuri, două ţări cu relaţii diplomatice ce au împlinit 146 de ani. Lăsăm la o parte, dacă se poatem filozofia sau muzica Europei, inclusiv în chestiunea războiului din Ucraina, Marcel Ciolacu poate înţelege că unul din motivele asimetriilor din UE este tocmai absenţa Turciei, care are un lider „tare”, înţelept, ce pricepe că Europa îmbătrâneşte mai repede decât îşi imaginează, este lipsită de o politică externă şi militară unitară, pe măsura provocărilor care o ameninţă. Negocierile de aderare ale Turciei nu sunt moarte, dar se află în comă. Vizita premierului Marcel Ciolacu, însoţit de o delegaţie de miniştri, din cabinetul său, în Turcia este salutară, contându-se pe rezultatele aşteptate.
