Toţi pasagerii -65 de prizonieri ucrainieni, echipajul avionului IL76 şi 6 ofiţeri ai poliţiei militare ruse, aflaţi la bord-, şi-au pierdut viaţa miercuri, potrivit Moscovei, în apropierea satului Yablonovo, la 45 km de graniţa cu Ucraina. Cei 65 de prizonieri ucrainieni urmau să fie schimbaţi cu prizonieri ruşi, conform unei înţelegeri prealebile convenite. Schimbul planificat a fost de acum amânat, fiindcă şi un alt avion cu o încărcătură similară urma să decoleze. Surse ucrainiene au vehiculat teoria că avionul transporta doar elemente de apărare anti-aeriană S300. Kievul nu a răspuns direct la acuzaţiile Moscovei, dar serviciile de informaţii militare au menţionat doar că „nu deţin informaţii fiabile”, despre pasagerii IL76 doborât. Ştirile din mass-media europeană care citează declaraţii din ambele părţi sunt mai mult evazive, ceea ce pare firesc, pentru acest moment al investigaţiilor. Moscova susţine că forţele ucrainiene ar fi lansat două rachete dintr-un sistem de apărare anti-aeriană, deşi Kievul ar fi trebuit să securizeze spaţiul aerian din zonă. Kievul susţine că nu avea cunoştinţă de traseu şi modul de transport al prizonierilor acuzând Moscova că „i-a pus deliberat în pericol”. Regiunea Belgorod, unde a avut loc accidentul, este vizată regulat de forţele ucrainiene, replică la numeroasele atacuri ruseşti. Cum Rusia a mai fost implicată în dezastre aeriene, ale căror circumstanţe sunt încă neclare, negându-şi de fiecare dată responsabilitatea, cel mai recent fiind prăbuşirea avionului în care se afla şeful grupării militare Wagner, Evgheni Prigojine, în timpul unui zbor Moscova-Sankt Petersburg, credibilitatea afirmaţiilor ei este pusă la îndoială. În Consiliul de Securitate al ONU, întrunit de urgenţă joi seara, Kievul şi Moscova au rămas pe poziţiile lor şi s-au învinuit reciproc pentru tragedie. Referindu-se la ancheta deschisă, în cazul acestui incident, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peşkov, a confirmat că au fost găsite „cutiile negre” ale avionului, iar pe fuselajul acestuia s-au găsit urme de elemente destructive. Cum în doi ani de război s-au văzut multe crime brutale, de-o parte şi cealaltă, prin bombardarea iraţională a unor zone rezidenţiale, distrugerea barajului lacului de acumulare Kakhovka, atacuri asupra centralei nucleare Zaporojie, uciderea civililor din Bucha, toate atribuite Rusiei, nimic nu mai miră. Consilierul preşedintelui ucrainian, Mykhailo Podolyak, s-a limitat la a declara doar atât: „Comentariile vor veni puţin mai târziu. Avem neoie de timp pentru a clarifica lucrurile”. În videoclipul publicat de anchetatorii ruşi, surprinzător, niciun element afişat nu atestă, în mod direct, prezenţa prizonierilor ucrainieni, după surse greu de verificat. Kievul rămâne, cum spuneam, precaut, nu confirmă doborârea avionului, dar reiterează dorinţa de a viza ţinte militare de pe teritoriul Rusiei. Comisarul ucrainian pentru drepturile omului, Dmytro Lubinet, a cerut ca ONU şi Crucea Roşie să aibă acces la locul accidentului aviatic, pentru a se lămuri dacă era vorba de un transfer de prizonieri. Aşadar, Kievul şi Moscova se confruntă pe „încărcătura IL76”. Preşedintele ucrainian, Zelenski, la rândul său, a cerut deschiderea unei anchete internaţionale. „Trebuie stabilite toate faptele în mod clar şi pe cât posibil repede, având în vedere că avionul a fost doborât pe teritoriul Rusiei”. Se mai comentează şi teza unei posibile înlocuiri a comandantului-şef al armatei Zalujni, în relaţii reci cu Zelenski, cu Bogdanov, şeful informaţiilor militare, mult mai de încredere din punct de vedere politic şi atunci accidentul aerian, ar fi transferat pe umerii lui Zalujni, dar argumentarea pare firavă. Suntem departe, oricum, de cunoaşterea certă a adevărului.
