Blick: Germania, o societate divizată cu o economie deteriorată

Nimic nu mai merge bine la Berlin. Ultimele zile au arătat clar că Germania, puternică, lider european, este uluită de fracturile sale. De dată recentă un milion de germani a mărşăluit pe străzile principalelor oraşe ale ţării pentru a protesta împotriva AfD, partidul de extremă-dreaptă, creditat cu 25% în intenţiile de vot. Demonstraţiile fermierilor exasperaţi de standardele ecologice europene au continuat, în timp ce cancelarul Olaf Scholz, alături de Emmanuel Macron aduceau un ultim omagiu fostului ministru de Finanţe, Wolfgang Schauble, decedat pe 25 decembrie. Schauble a întruchipat o Germanie hotărât pro-europeană, ataşată parteneriatului esenţial cu Franţa şi nimeni nu pare capabil să-l înlocuiască. „Germania descoperă ceea ce o înfricoşa: nebunia care seduce o parte a populaţiei sale”, spune fostul europarlamentar ecologist, Daniel Cohn-Bendit, franco-german, acum pensionar. Unul care urmăreşte îndeaproape fracturile din societatea germană. Fostul lider al revoltei studenţeşti din mai 1968, de la Paris, aidoma altor compatrioţi ai săi, uluit de relatările despre întâlnirile secrete, la Potsdam, a membrilor şi simpatizanţilor AfD, în cadrul cărora s-a discutat despre expulzarea migranţilor şi chiar a cetăţenilor germani de origine străină, se arată descumpănit. Pentru Germania, Moscova era un aliat. Plăteşte scump pentru pierderea aprovizionării cu gaze ieftine ruseşti. Mulţi dintre anteprenorii săi, chiar dacă nu îndrăznesc să o spună public, se întreabă despre confruntarea UE-Rusia. Pentru Germania, Moscova era aliatul puternic şi AfD nu îşi trage succesul doar din resentimentele landurilor estice şi frustrările reunificării. Omagiul adus lui Wolfgang Schauble ar fi trebuit în mod normal să servească la apărarea ideii europene şi Emmanuel Macron a făcut acest lucru în discursul său. Dar lucrurile nu merg bine pentru Olaf Scholz a cărui coaliţie este paralizată. Cele trei partide (social-democrat, verzi, liberali) nu mai au nimic de spus unul altuia, menţionează acelaşi Daniel Cohn-Bendit. Singurii care îşi păstrează baza electorală sunt ecologiştii în timp ce SPD-ul lui Scholz şi liberalii sunt în cădere liberă. Ştirile zilnice reflectă imaginea neputinţelor. În problema Orientului Mijlociu şi a războiului din Gaza, guvernul este paralizat. Nimic nu merge bine pentru că liniile de falie europeană se schimbă. Polonia vecină încearcă, în mod deschis, să liniştească Franţa şi se vede deja un viitor gigant industrial datorită forţei de muncă ieftină şi a legăturii strânse cu SUA. Parisul crede tot mai puţin în soliditatea indestructibilă a cuplului franco-german, cum este numit pe malul Senei. Dacă Macron şi Scholz pierd alegerile europene din iunie va fi şi mai rău. Poate că reacţia sănătoasă a germanilor mobilizaţi împotriva extremei drepte să schimbe situaţia, dar acelaşi Daniel Cohn-Bendit afirmă fără echivoc că „nu crede”. Necesitatea de a găsi un ţap ispăţitor devine urgenă. Domnia confortabilă a lui „Muti” Merkel i-a adormit pe germani. Care se trezesc slăbiţi şi mai supăraţi.