Relaţia Moscovei cu Erevanul se deteriorează vizibil, în urma interviului prim-ministrului armean Nikol Pashinyan, de la sfârşitul săptămânii trecute, apărut în ziarul italian „La Repubblica”, în care a criticat aliatul tradiţional al ţării sale în CSTO –o alianţă euro-asiatică a 6 ţări din spaţiul post-sovietic (Armenia, Belarus, Kazakhstan, Kîrgîstan, Tadjikistan, Rusia) fondată în 2002-. Mai mult premierul armean a întreprins demersuri pentru ratificarea Statutului de la Roma şi din primăvară Curtea Constituţională şi-a dat un aviz pozitiv, ceea ce ar însemna că orice deplasare a preşedintelui Vladimir Putin, în Armenia, devine… periculoasă. Pentru 11-20 septembrie a.c. sunt anunţate exerciţii militare comune cu SUA la centrul de antrenament Zar în scopul creşterii nivelului inter-operaţional. Mai mult, fosta republică sovietică a anunţat livrarea de ajutor umanitar Kievului şi ultimul gest de sfidare faţă de Kremlin este o fotografie a Annei Hokobyan, soţia prim-ministrului armean, dând mâna cu Volodimir Zelenski, miercuri 6 septembrie a.c., la Kiev, cu ocazia participării la un summit al primelor doamne, dedicat sănătăţii mintale. Altfel spus Erevanul îşi abandonează angajamentele faţă de alianţa din care făcea parte, de apărare reciprocă, pentru a protesta la pasivitatea Moscovei, în faţa atacurilor Azerbaidjanului, aliatul Turciei. O privire spre NATO? Deloc exclus. De fapt, în opinia lui Nikol Pashinyan, exprimată în „La Repubblica”, arhitectura de securitate a ţării sale a fost legată în proporţie de 99,9% de Rusia, ceea ce a fost o greşeală strategică. El a criticat contingentul rus de menţinere a păcii în Nagorno-Karabakh, apreciind că nu şi-a îndeplinit misiunea. De menţionat, declaraţia lui Nikol Pashinyan a fost făcută pe fondul înrăutăţiri situaţiei la graniţa armeano-azeră şi în Karabakh, în timp ce preşedintele organizaţiei non-guvernamentale „Comitetul european pentru extinderea NATO”, Gunter Fehlinger, a cerut Armeniei să se alăture… NATO. Ministerul de Externe armean a răspuns însă cu promptitudine că nu se pune problema. Mai exact, situaţia de la graniţele Rusiei în Caucaz se tensionează. Nikol Pashinyan a făcut o revoltă în urmă cu vreo 10 ani, apoi a stat 2 ani la închisoare, înainte de a fi graţiat de preşedintele Serz Sargsyan, sub presiunea opiniei publice occidentale. Mai mult i s-a permis să rămână în ţară, de asemenea la solicitarea expresă a Occidentului. Întreaga istorie a Karabakhului, o enclavă armeană, este tulburătoare. Contingentul de menţinere a păcii şi-a făcut resimţită prezenţa, cât de cât, într-o conjunctură mereu inflamată. Baza militară rusă de la Gyumri, a ţinut sub control coridorul Lachi, care face legătura între Armenia şi Karabakh. Armenia depinde de Rusia din punct de vedere economic în mare măsură, are o diasporă în această ţară, iar graniţa ei cu Turcia e păzită de poliţia de frontieră a Serviciului federal de securitate al Rusiei. Pe de altă parte, parteneriatul Armeniei cu NATO s-a dovedit extrem de activ în anii 2000, şi din 2004 unităţi armene de menţinere a păcii au participat la operaţiuni în Kosovo şi Afghanistan, până în 2021. Pe 11 mai a.c. Pashinyan l-a întâlnit pe Aliyev, la Bruxelles, în prezenţa lui Charles Michel. Şi atunci „Le Figaro” scria: „Cu Rusia tot mai izolată pe scena internaţională, de la începutul ofensivei sale în Ucraina, SUA şi UE joacă acum un rol major, ca mediator de pace, în normalizarea relaţiilor între Baku şi Erevan”. Mai mult Pashinyan anunţa că este gata să abandoneze Nagorno Karabakh dacă Azerbaidjanul promite protejarea populaţiei armene, persecutată de-a lungul timpului. Cum se spune, rămâne de urmărit ce se va întâmpla în perioada imediat următoare, la Erevan, fiindcă Moscova, deocamdată, nu a reacţionat.
