După rebeliunea avortată a grupului Wagner, în weekend-ul trecut, patronul acesteia Evgheni Prigojine s-a refugiat în Belarus, cu binecuvântarea Minskului, care a dat asigurări că Moscova nu-i va urmări penal pe combatanţi. În urma negocierilor purtate. Lukaşenko a dezvăluit, la televiziune, cum au decurs negocierile, în care a fost mânat de prietenia cu Vladimir Putin, dar şi de ameninţarea potenţială că dacă Rusia se înfundă „noi rămânem sub dărâmături şi murim toţi”. Un rol major în organizarea negocierilor a aparţinut generalului Bek Yevkurov şi derectorului FSB, Alexander Bortnikov, care a participat la prima parte a discuţiilor (circa 30 min.) presărate printr-un schimb reciproc de înjurături. La a 7-a rundă de discuţii Prigojine ar fi abandonat revendicările. Viitorul grupului paramilitar rămâne deocamdată incert, deşi nu este exclus să-şi continue activităţile în operaţiuni internaţionale, în Mali şi Republica Centro-Africană. De la crearea sa în 2014 se bănuieşte că gruparea paramilitară a fost activă în nu puţine ţări de pe continentul african, unde a operat contra bani sau resurse naturale. Considerată organizaţie teroristă în Ucraina, Lituania, Estonia şi Franţa, gruparea paramilitară Wagner este bănuită de crime de război şi crime contra umanităţii în Mali, Libia, Republica Centro-Africană şi Ucraina. Crearea de societăţi militare private, între care şi Wagner, a fost o idee validată de Vladimir Putin pentru a testa noile forme de comandă înainte de a le generaliza în armată. Vladimir Putin însuşi a recunoscut marţi că statul rus a finanţat armata privată Wagner cu un miliard de euro în cursul ultimului an. Vladimir Putin decisese de dată recentă dizolvarea şi integrarea Wagner în armata regulată începând cu 1 iulie. Luna trecută, ministerul Apărării trimisese proiectul de contract diferitelor societăţi militare private, pentru a planifica integrarea lor. Grupul Wagner a refuzat să răspundă şi Prigojine şi-a intensificat insultele contra ministrului Apărării şi şefului de Stat Major. Crearea societăţilor militare private este preluată de la americani, pe modelul Black Water, sub secretarul de stat al Apărării, Donald Rumsfeld. Wagner dispune de circa 25.000 de oameni, dar nu toţi se află pe frontul ucrainian. Aşadar: n-a fost nicio tentativă de lovitură de stat, şi Wagner n-avea intenţia să ocupe Moscova şi mai mult nu l-a atacat verbal pe Putin care în schimb a invocat o lovitură de cuţit în spate. Singura revendicare, neexprimată era ca Wagner să rămână independentă, deplin autonomă de armata regulată. La Rostov pe Don trupele regulate n-au atacat militarii Wagner, după cum n-a fost atacat nici sediul Wagner din Sankt Petersburg. Multe comentarii, excesiv de multe, nu reuşesc să facă lumină în derularea lucrurilor: nu se putea merge spre Moscova fără a se beneficia de carburantul… ministerului Apărării. Oricum cele întâmplate şi descrise pe larg de presa lumii zdruncină imaginea care exista despre Vladimir Putin: stăpân de necontestat şi atotputernic al ţării sale. Vladimir Putin este un simbol, un punct de referinţă pentru un grup de oameni şi instituţii adesea diferite. După 23 de ani de coabitare cu Vladimir Putin, ruşii cred că au înţeles un lucru: trădarea este în ochii preşedintelui o crimă supremă. Generalul Surovkin a fost comandantul trupelor ruse în Ucraina, fiind înlocuit cu generalul Valeri Gherasimov. Potrivit New York Times, înalţi funcţionari americani au sugerat o posibilă alianţă între Prigojine şi Surovkin, deşi New York Times subliniază că ţările occidentale n-au o viziune completă asupra celor petrecute în weekend-ul trecut.
