Pase scurte / pase lungi: Golul magnific al lui Jovan Markovic!

O remiză (1-1) cu FCSB, în Capitală, nu e un rezultat grozav, în actuala conjunctură a lucrurilor, după cum arată clasamentul play-off, dar nici… rău. Golul magnific al lui Jovan Markovic (min. 32) care pe un spaţiu de nici un metru pătrat a întors ca pe „clătite”, cum se spune, vreo 3 apărători adverşi, rămâne antologic şi cu siguranţă unul dintre cele mai frumoase goluri ale campionatului. Un control magnetico-magic şi o viziune spaţială post-geometrică, îngemănate cu un mental desăvârşit, la faza respectivă, asta a etalat jucătorul craiovean. Ştiinţa a condus psihic jocul în prima repriză, încât extaziat Basarab Panduru, fost jucător de top, dar şi antrenor, a afirmat, probând umor, că la 20.45, ar fi sunat la Interpol, fiindcă autocarul FCSB era parcat, dar jucătorii nu. Golul egalizator (min. 66) realizat de francezul Malcom Edjouma a venit pe fondul unei imprudente poziţionări a defensivei craiovene, centrarea lui Risto Radunovic, care a trecut în viteză pe lângă Sergiu Hanca a fost reluată cu capul de autorul golului. Partida a plăcut prin intensitatea ei. „Geană” a gândit bine jocul dovadă că a reuşit neutralizarea lui Andrea Compagno (convocat la lotul Italiei) a plusat în atac (Isfan – Baiaram, Ivan, Markovic) a fost aproape de majorarea scorului în câteva rânduri, dar după pauză jocul echipei n-a mai ajut aceeaşi fluiditate şi nici spectaculozitate. După egalare, Craiova s-a temut vizibil, portarul Popescu a avut câteva intervenţii de excepţie, şi FCSB s-a văzut intrată în joc. Ştiinţa a sperat în contraatacuri răzleţe, dar precar preparate ele n-au avut consistenţă. Se putea, aşadar, mai mult, dar şi mai puţin. „Geană” a insuflat un plus de determinare şi generozitate la efort, şi-a cravaşat echipa de pe margine, l-a trimis şi pe Elvir Kolic (min. 66) –arma secretă- în teren, dar rezultatul de pe tabela de marcaj n-a mai putut fi modificat. Cu două remize într-un interval de timp scurt în compania FCSB, pe terenul acesteia „Ştiinţa” s-a lepădat –aparent- de un complex obsedant, de care nu mai scăpa.