Universitatea Craiova a revenit după un an în Albania, pentru a încerca să spele ruşinea de anul trecut, când a fost eliminată de anonima Laci. „Cuvântul Libertăţii” a fost pe urmele juveţilor, în oraşul Shkoder. Sau, pe româneşte, Scutari, localitatea din nordul Albaniei, unde Ştiinţa a remizat, scor 1-1, cu formaţia locală, Vllaznia.
Dacă nu ai avionul la dispoziţie, aventura spre Albania trece prin vecinele din Balcani, Bulgaria şi Serbia. Marea încercare o reprezintă drumurile din Serbia, care te fac să-ţi blestemi momentul în care ai decis să alegi acest itinerariu. După ce treci în Kosovo, ţi se schimbă perspectiva, peisajul, simţi că te îndrepţi către Occident. Deşi ţi se solicită o taxă de 15 euro la intrare, un fel de vignetă obligatorie, precum în Bulgaria. Autostrăzi, drumuri impecabile, chiar dacă nu treci prin capitala Priştina, te ajută să parcurgi o zonă interesantă, atât ca relief, cât şi ca arhitectură. Evident, în Serbia nu există indicatoare că te îndrepţi spre republica (provincia) atât de controversată, care nu este recunoscută nici de România. Totodată, la intrarea în Kosovo, sârbii îşi acoperă cu o bandă adezivă stema de la numărul de înmatriculare, semn că tensiunile sunt exacerbate şi omniprezente. În schimb, la trecerea din Kosovo în Albania ai şanse mari să nu ţi se solicite nici măcar actele de identitate şi vameşii de îndeamnă să-ţi continui drumul.
După 8-9 ore de la plecarea din Bănie, intrăm pe teritoriul Albaniei. După graniţă, primele lucruri care ţi se oferă sunt cartelele telefonice, extrem de utile, şi berea Peja, foarte populară în Kosovo şi Albania. Dacă nu eşti atent, precaut, factura de telefon, cu internet folosit în mod regulat, te poate costa mai mult decât sejurul în „Shqiperia”, aşa cum este denumirea locală a ţării din Balcani. Drumurile sunt ok, deşi prima remarcă ar fi legată de preţurile la combustibil, mai mari decât în toată Peninsula Balcanică. Albania este asaltată de turişti în această perioadă, zonele de la Adriatică sau Ionică, în frunte cu Sarrande, Durres sau Ksamil, fiind foarte apreciate, iar în ultimii ani staţiunile s-au aglomerat, venind turişti de pretutindeni. Oraşul Shkoder se află în nordul ţării, aproape de trecerea în Muntenegru. Din Craiova, cam 11-12 ore îţi trebuie să ajungi acolo, în funcţie şi de opriri. Ulcinj, una dintre staţiunile atractive din Muntenegru, se află la numai 45 de kilometri de Shkoder, localităţile fiind înfrăţite. Aşadar, deloc departe de Marea Adriatică, oraşul Shkoder îţi oferă şi o perspectivă frumoasă asupra Alpilor Albaniei, având în apopiere şi lacul Shkoder, unul impresionant, din mai multe puncte de vedere. Shkoder are în jur de 130.000 de locuitori, fiind al 5-lea oraş din Albania, ca mărime. Oraşul în sine propune contraste uluitoare. Clădiri care parcă au fost afectate de bombardamente, adevărate magherniţe din cele mai sărăcăcioase mahalale alternează la tot pasul cu edificii istorice, cu o arhitectură aparte şi cu case construite cu stil. În această perioadă sunt cam 36-38 de grade, dar oraşul vibrează de dimineaţa, iar după orele 18, centrul este invadat de-a dreptul, atât pe străzi, cât şi la terase fiind mii de persoane, majoritatea tineri. Sexul frumos este cu adevărat frumos, fetele te fac să întorci capul destul de des. Preţurile sunt comparabile cu cele de la Craiova. O bere la terase costă în jur de 10 lei, se acceptă plata atât în lekke, moneda albaneză, cât şi în euro, important e pentru comercianţi să-ţi vândă ceva, orice. Cele mai solicitate mâncăruri sunt pizza, orezul făcut în stil burani, plăcinta locală – burek, iar fructele şi legumele ţi se oferă pretutindeni, de la supermaketuri până la colţ de stradă, în stare naturală sau preparate.
Cerşetorii abundă pe străzi, câinii, la fel, atmosfera aduce cumva din acest punct de vedere cu cea de la noi de acum un deceniu sau chiar două. Sunt destul de mulţi turişti, atât oraşul în sine, cât şi împrejurimile, având ce să-ţi ofere. Haosul predomină pe străzi, nicio regulă nu este respectată, prima impresie te șochează, indiferent că ești șofer sau pieton, iar poliția e indiferentă, asistă pasiv la nebunia de pe străzi, regula fiind “primul are prioritate” sau “regula e că nu e nicio regulă”. Trebuie să fii atent şi la biciclişti, care sunt peste tot şi sunt la fel de avântaţi sau de inconştienţi precum cei care posedă bolizi puternici şi nu ezită să intre în orice intersecţie în stil kamikaze.
La fel ca Universitatea Craiova, Vllaznia („Frăţia”, în traducere) este o echipă istorică, iubită cu pasiune, o echipă anti-capitală, rivalele din Tirana nefiind tolerate. Vllaznia este un adevărat simbol local, naşte pasiuni deosebite. La tot pasul vezi oameni îmbrăcaţi în tricourile roş-albastre, pe care le poţi cumpăra cu 10-12 euro. Iar legătura cu jucătorii echipei, în special cei locali, este una extrem de strânsă. Ca exemplu, după meci, autorul golului egalizator, Hoxhaj, s-a alăturat la o bere fanilor adunaţi în centrul oraşului, fiind primit cu multă căldură. Vllaznia are buget de 1,3 milioane de euro, cam 10 la sută față de cel al Universității Craiova, dar ambiții sunt mari. Patronul are look de interlop și are un discurs mereu super optimist, oferind impresia că este cel puțin Roman Abramovic.
Stadionul „Loro Borici” are aproximativ 16.000 de locuri şi este al doilea ca mărime din Albania, după „Qemal Stafa” din Tirana. Arena este construită destul de ciudat, una dintre peluze fiind compusă din 5 sectoare complet separate, unul dintre acestea găzduindu-i şi pe cei 200 de suporteri ai Ştiinţei. Arena s-a numit în trecut Vojo Kushi, în onoarea unui partizan albanez, dar pe vremea comunismului şi-a schimbat titulatura. În urmă cu câţiva ani, stadionul a fost modernizat şi a găzduit mai multe meciuri ale naţionalei Albaniei. De altfel, în interiorul arenei, victoria naţionalei albaneze contra României, la Euro 2016, este amintită, la loc de cinste fiind o fotografie în care îl poţi recunoaşte şi pe Ovidiu Hoban. Biletele la meci sunt destul de ieftine, spre exemplu, la peluze sunt cam 200 de lekke, undeva la 8-9 lei, deşi la „oficială” ajung şi la 2000 de lekke. Şi, totuşi, unii dintre fanii locali au urmărit partida de pe blocurile din preajmă, nu au catadicsit să achite nici măcar preţul minim pe tichet. Pe stadion se vinde bere, dar numai fără alcool, ca la noi. În ţările civilizate din vest nu este o problemă comercializarea berii cu alcool pe stadioane, cluburile nu se sfiesc să profite şi astfel pentru a-şi completa bugetele. În Balcani, şi săraci, şi proşti!
Sunt peste 10.000 de spectatori, destul de entuziaşti, mai ales în rarele momente în care echipa lor le oferă motive să se agite. Meciul nu e unul care să te atragă, ritmul e modest, mai ales pe o asemenea căldură. Seamănă cu cel de anul trecut, contra lui Laci, măcar deznodământul dublei să nu fie acelaşi… Ştiinţa domină, dar nu are ocazii. Marchează pe final de repriză, dintr-un penalty scos de Baiaram şi transformat de Ivan, chiar în faţa peluzei cu fani olteni. Ivan celebrează reuşita cu obişnuita tumbă, fanii, dezbrăcaţi până la brâu, la unison, sărbătoresc cu torţe, fumigene şi scandările lor cunoscute. Au venit de la Craiova, Bucureşti, Vâlcea, Sibiu, dar şi de peste hotare. Unii au combinat vacanţa cu fotbalul, relaxându-se în staţiunile albaneze sau muntenegrene de la Adriatică. Înainte de meci s-au întâlnit în piaţa de lângă stadion şi au cântat împreună, creând o atmosferă fantastică. Din păcate, rezultatul n-a fost pe măsura aşetptărilor, fiindcă la singura lor ocazie în meci, gazdele au egalat. Calificarea se va juca în Bănie, pe „Ion Oblemenco”, peste o săptămână, dar nu va fi deloc o plimbare prin parc pentru alb-albaştri, deşi unii dintre oficialii Ştiinţei se pregăteau deja de confruntarea cu ucrainenii de la Zorya Lugansk. Universitatea a fost prea fricoasă în faţa unei echipe modeste, care cu greu ar rezista în prima ligă din România. Presa albaneză a recunoscut, în reacţiile de a doua zi, că „românii au avut mai mult iniţiativa”, dar a apreciat atmosfera „electrizantă” de pe stadion şi determinarea jucătorilor Vllazniei. „Şansele sunt 50-50” aveau să declare atât patronul, cât şi antrenorul formaţiei albaneze, confirmând că vor da totul pentru calificare la Craiova. „Am jucat cu demnitate şi aşa vom face şi în retur, în faţa unui adversar puternic” a adăugat autorul golului gazdelor.