Rareori, dacă nu chiar deloc, discutăm despre poliţistul rural, rostul acestuia în peisajul unei comunităţi, condiţiile lui de viaţă, relaţia cu autorităţile locale, care diferă frapant de la o localitate la alta. Şi avem în judeţ, în subordinea IPJ Dolj, circa 400 de poliţişti, care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural. Investit să îndeplinească atribuţiile ce îi sunt conferite prin lege, poliţistul rural veghează, între altele, la respectarea ordinii publice sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori este sesizat despre acestea. Nu dezvoltăm aici toate competenţele. Multe la număr. În cadrul şedinţelor lunare ale Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică Dolj (ATOP) la care particip, unele ţinute în teritoriu, cum a fost şi cea de astăzi de la Cârcea, cu prezenţa şefilor posturilor de poliţie din zona arondată Secţiei 4 de Poliţie Rurală Coşoveni, o impresie se sedimentează. Dedusă, pe lângă informările mecanice prezentate, prin aspectele conexe, să le spunem aşa, ce influenţează nemijlocit activitatea cotidiană a poliţistului rural. De care avem habar uneori, doar când îi zărim în cadrul activităţilor de respectare a normelor de circulaţie rutieră, sau când prezentăm câte un eveniment. De inspectorul-principal de poliţie Alexandrescu Constantin, şeful Secţiei 4 de Poliţie Rurală Coşoveni, n-auzisem –înţeleg de la şefii ierarhici că e de puţină vreme în această funcţie-, însă a făcut o informare concisă, explicită, fluentă, oricum pregătită în prealabil. O subtilă combinaţie de rigoare şi cordialitate. O prezentare de natură să producă un răcoritor efect terapeutic. A făcut referiri la cazuistica generală, deloc specifică zonei de competenţă arondată, dar cu accente aparte la momentele neliniştitoare, când comuna Cârcea a avut la un moment dat cea mai ridicată incidenţă, la unul dintre valurile de Covid-19, reuşind precumpănitor prin dialog cu localnicii –fără invulnerabila exasperare-, să fie respectate rigorile sanitare pe contururile lor precise. Ceea ce atrăgea atenţia, în discursul său îngrijit, era corecta folosire a limbii române, fără fisuri, inadecvări, derapaje. E antipatică poate aducerea în discuţie a condiţiilor de viaţă, dar şi de lucru a poliţiştilor rurali, dar stabilizarea acestora într-o localitate, indiferent de mărimea acesteia, merită abordări mai serioase, mai consistente, decât cele existente în prezent. Cerându-le luciditate şi discernământ, putere de muncă, încredere în sine şi perseverenţă, este musai să le fie asigurat confortul necesar. Discuţia e veche. Avem încă numeroase sedii anacronice, inestetice, care aproape „strică” centrul civic al comunelor noastre, şi reabilitarea acestora este practic imposibilă, prin fonduri locale, întrucât aparţin ministerului de Interne. Nu e deloc naiv să avem în vedere aceste detalii. Mulţi dintre poliţiştii rurali, dacă nu toţi, pe care i-am ascultat în cadrul rundelor de dialog, au menţionat între altele ca imperativă generalizarea monitorizării video pe raza tuturor localităţilor din judeţ, spre a se ieşi dintr-un orizont oarecum nebulos şi a se plonja într-unul distinct de cel la care ne raportam până acum. Şi un asemenea deziderat ar putea fi reţinut „ca prioritar” şi pe agenda Prefecturii Dolj, dar şi cea a Consiliului Judeţean Dolj. La starea generală de ordine publică, din teritoriu, una notabilă, şi aici aportul comisarului-şef Laurenţiu Dumitrescu, aflat la conducerea IPJ Dolj, poate fi inserat, participă şi poliţiştii rurali. Poate că, într-o măsură covârşitoare, şi asta nu putem oculta.
