Se mai întâmplă, nu rareori, ca în fiecare guvern să fie cooptaţi, chiar prin selecţia arbitrară a cadrelor, şi oameni potriviţi, la locul potrivit, cum se spune. Exponenţi ai acţiunii. Nici de stânga nici de dreapta, cât inteligenţi, pragmatici şi determinaţi. Capabili de o decizie robustă, teafără, în orice împrejurare. Defazaţi de la orice inadecvare şi nebuloasă a exprimării. Actualul ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, privit cu destule rezerve nejustificate, la instalare, se dovedeşte unul dintre aceştia. Figură digerabilă, nu bravează, nu se inhibă şi transmite coerent ceea ce stăpâneşte, livrând sau iradiind o normalitate tonică. Încântat de sine, ca un corigent vesel, era predecesorul său, cu îndelung exersate talente de flaşnetă. A spus clar Adrian Chesnoiu, a reiterat convingător că „avem în rezervele de stat în momentul de faţă stocurile intacte de produse alimentare (ulei de consum, zahăr, grâu) până la viitoare recoltă”. România are doza necesară de stabilitate din punct de vedere al sectorului alimentar. Panica revărsată, de dată recentă, care a condus la golirea rafturilor din reţeaua de magazine agro-alimentare a fost etichetată ca nejustificată. Din păcate s-a dovedit contagioasă. Mai clar: dacă se prefigurează, în anumite scenarii, o rarefiere a anumitor bunuri alimentare, despre criză orice discuţie nu e decât anacronică. În schimb o inflaţie, încă stăpânită, ar putea produce perturbări. Mai exact preţurile vor escalada. Nu discutăm promotorii zvonurilor alarmiste. Problema în discuţia imediată este însă alta, care putea fi accentuată de Adrian Chesnoiu: înfiinţarea culturilor agricole de primăvară. Pe toate suprafeţele destinate. Şi bineînţeles întreţinerea corespunzătoare a celor de toamnă. Şi asta în circumstanţele creşterii preţului la carburanţi şi îngrăşăminte chimice. De altfel, aprovizionarea multor ţări cu azotat, uree, îngrăşăminte complexe (azot, fosfor, potasiu) este în discuţie la nivelul UE, prin restricţiile aplicate Federaţiei ruse. Producţiile dacă vor fi îndoielnice s-ar putea datora doar regimului scăzut de precipitaţii sau altor fenomene meteorologice nedorite. Cu alte cuvinte discuţia serioasă, sobră, cumpătată, n-ar trebui să vizeze în exclusivitate doar stocurile existente, ci în egală măsură şi pe cele viitoare. Ca o condiţie a suveranităţii alimentare în cadrul autonomiei strategice economice a UE. Şi asta fără aşezonări gratuite. Una peste alta ne-ar trebui o febrilitate firească pentru mersul lucrărilor de sezon, de acum, semn că dregătorii ţării disting între prioritar şi secundar, semnificativ şi nesemnificativ ş.a.m.d.. Avem probleme pe care le au şi celelalte 26 ţări din UE. Un comunicat APIA, de ieri, anunţa „startul” la adeverinţele pentru încasarea în avans a subvenţiilor, de către beneficiarii schemelor de plăţi directe (scheme de plată unică pe suprafaţă). Ca o întâmpinare la nevoile de finanţare a activităţilor curente. În acelaşi timp, termenul de depunere a cererilor pentru obţinerea ajutorului de minimis pentru legumele produse în spaţiile protejate este 1 aprilie a.c.. Un detaliu, deloc surprinzător: însăşi Ucraina (deţinătoare a mari stocuri de cereale şi floare-soarelui) continuă să exporte. Şi este puţin probabil să apară o interdicţie completă a exporturilor de grâu, în principal, la ţările din regiunea Mării Negre. Clar este un lucru: nu se prognozează, nici în scenariile scepticilor, nici un fel de criză agro-alimentară. Într-o situaţie extremă, Doamne fereşte, ar putea fi afectate, cel mult, disponibilităţile pentru export. Într-un plan secundar al discuţiei, actualul ministru al Agriculturii şi Dezoltării Rurale reuşeşte să aducă un plus la design-ul actualului guvern condus de premierul Nicolae Ciucă, senator de Dolj. Ceea ce e un lucru salutar. Oricum, mesajele pe care le transmite –cu argumentele de rigoare-, sunt cele potrivite. Şi răstălmăcirea lor ar trebui sancţionată.
