Încă o rundă crucială de dialog „al surzilor”

0
691

Cea de a treia rundă de dialog, între echipele de negociatori ruşi şi ucrainieni, programată ieri după-amiază (16.00 ora locală) în regiunea Brest, la Belovejskaia Puchtcha, în apropierea frontierei cu Polonia, a fost privită cu acelaşi scepticism îndreptăţit, ca şi precedentele. Prin raportarea la situaţia de pe teatrele de operaţiuni şi aplicarea sincopată a ceea ce se convenise anterior în privinţa deschiderii culoarelor umanitare. În plus, prin liderul de la Kremlin, Moscova anunţase clar încă o dată că dacă nu-i vor fi acceptate condiţiile, fără concesii, consecinţele pentru statul ucrainian vor fi grave. Şi care erau condiţiile? Dezarmarea şi denazificarea Kievului, recunoaşterea Donbasului şi Crimeei, exigenţe inacceptabile pentru ucrainieni. S-a mai întâmplat un lucru, de-a dreptul bizar: Kievul a refuzat deschiderea de culoare umanitare pentru evacuarea civililor în direcţia Rusiei. Pe liniile de front situaţia era neschimbată, oricum fluidă, deşi media occidentală, citând surse americane, menţiona posibile declanşări de operaţiuni vizând stabilirea controlului asupra Odesei şi Kievului, ambele oraşe încercuite. Kievul, cel mai mare oraş al ţării, cu aproximativ 30-50 mii de combatanţi, ar implica importante forţe ruse, în lupte de stradă. Manifestaţiile anti-război din multe oraşe ale Federaţiei ruse, blocate cu violenţă de forţele de ordine, nu mai pot perturba „maşina de război” care controlează o bună parte din Ucraina, cu excepţia provinciilor occidentale, la vest de Vinniţa şi Zhitomir. Este evident că ucrainienii, pe lângă eroismul impresionant pe care îl probează, beneficiază şi de utile informaţii militare, care le vor permite prelungirea operaţiunilor de gherilă urbană, la Odesa, Dnepr şi Kiev. Indiferent de cum arată hărţile militare, războiul nu poate lua sfârşit decât la masa negocierilor. Şi până acum demersurile în această privinţă au fost timide. A încercat ceva, dar fără vreo finalitate concretă, Emmanuel Macron a cărui ţară deţine preşedinţia Consiliului UE. Un detaliu: Turcia organizează timp de trei zile un forum diplomatic în Antalia, la sfârşitul săptămânii, la care i-a invitat pe Serghei Lavrov (a confirmat prezenţa) şi Dmytro Kuleba, ministrul ucrainian de Externe, prefigurându-se o întâlnire directă. De la începutul conflictului Ankara s-a plasat într-un exerciţiu de echilibru. „Nu abandonăm nici Kievul nici Moscova”, a spus Regep Tayyip Erdogan. Turcia depinde economic în bună măsură de Moscova, care asigură 44% din importurile de gaze şi circa 5 milioane de turişti anual. Turcia rămâne singura ţară NATO care n-a închis spaţiul aerian pentru avioanele ruseşti. Într-o înregistrare video, de ieri, preşedintele ucrainian Volodimir Zelenski a reclamat un boicot al petrolului şi al altor exporturi ruseşti, dar şi al exporturilor către Rusia. La televiziunea rusă eliberarea Kievului de „ukro-nazişti” este la ordinea zilei. Situaţia este în continuare gravă. Imaginile de război sunt descumpănitoare. ONU pomeneşte de 1,5 milioane de refugiaţi, şi numărul acestora va creşte. Mulţi dintre ei se află pe teritoriul României. Este numai unul din efectele războiului. Preţurile au sărit în aer, scumpirile la gaze naturale şi petrol sunt record. Şi nu s-au oprit. Dar dincolo de aceste imagini, un fapt asupra căruia nu se insistă este acela că Rusia se împotriveşte hegemoniei unipolare în declin. Şi în acest deziderat găseşte aliaţi. Războiul economic şi financiar lansat contra Rusiei de UE are din păcate efecte colaterale în lumea întreagă, chiar dacă Vladimir Putin este considerat un paria -ceea ce îl irită la maximum- şi pentru lumea occidentală rămâne un lider nefrecventabil.