Nu ştiu dacă s-a înţeles bine, din ceea ce semnalam de dată recentă (13 februarie 2022): prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, Marin Rogoveanu, momentan internat la un spital doljean, despre care am văzut că o pagină de facebook, destul de informată, are cunoştinţă şi monitorizează totul, este, mai exact se afla, sub „asaltul” SIIJ (între timp desfiinţat, cauzele aflate în curs de soluţionare fiind transferate pe cale administrativă, în 60 de zile parchetelor competente) în urma sesizărilor la adesa sa. Marin Rogoveanu este prim procurorul Parchetului judeţean Dolj, prin concurs, pe final de mandat, şi nu s-ar putea spune că nu s-a auzit de el. Dimpotrivă, numele lui fără a aspira la glorie trecătoare, chiar rezonează în teritoriu. Ultimul rechizitoriu (8 octombrie 2021) cu viză de legalitate şi temeinicie din partea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Tena Tulitu, prin care a dispus trimiterea în judecată, pentru că şi-au băgat degetele în priză, mai exact constituirea de grupuri infracţionale organizate şi săvârşirea infracţiunilor avute în vedere la plămădirea acestora, nu mai puţin de 15 persoane, care au făcut parte din faimoasele grupări „Mândria” şi „Frăţia”, încrengături sulfuroase de interese şi mize, cu activitate infracţională încărcată în perioada 1997-2016, a creat fibrilaţii. O menţiune necesară: procurorul este stăpânul urmăririi penale, sigur cu controlul exercitat de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Codul de procedură penală nu îl împuterniceşte să-şi împartă cu altcineva aceste atribuţi legale. Vom vedea care va fi deznodământul dosarului la care făceam referire. Altceva merită relevat: a existat cumva vreo confruntare dramatică între complexul baronial interlop şi poliţia doljeană în respectivul segment de timp (19 ani)? Să fim serioşi. Respingând din principiu geometria, nu ştim să desenăm. Dar asta nu ne-a împiedicat… să pictăm. Media locală, citată în corpul masivului rechizitoriu de 120 de pagini, a descris la vremea respectivă cu voluptate faptele nude, uneori în cel mai riguros şi convingător mod cu putinţă. Prim-procurorul Marin Rogoveanu, persoană rigidă, n-a curtat şi nici nu s-a lăsat curtat de media locală. N-a aspirat la gloria efemeră a magistratului italian Di Pietro, care a entuziasmat generaţia sa de magistraţi, ulterior regretând multe din acţiunile sale judiciare. Putea lăsa la nesfârşit ca lucrurile să treneze. A făcut însă altceva: „a răbufnit”, încercând să demonstreze că Parchetul judeţean Dolj nu e un aparat ruginit, ci un mecanism lustruit, cu cultul detaliului, profesionişti, cu habar de decizii CEDO, excepţii de neconstituţionalitate ş.a.m.d.. Volens-nolens a intrat în coliziune cu poliţişti doljeni, nu puţini, şi pe cale de consecinţă cu Sindicatul poliţiştilor din Dolj, care au sesizat inspecţia judiciară şi SIIJ, argumentându-şi plângerile. Un drept al lor, fireşte. Pe Youtube se poate urmări o intervenţie a purtătorului de cuvânt al Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie, Christian Ciocan, în apărarea unor poliţişti doljeni. Cităm din „Ziarul de Craiova” pentru a nu fi bănuiţi de vreun parti-pris leşinat: „Campanie de denigrare la adresa procurorului şef de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj” (31 octobrie 2018). Articolul redă un fragment dintr-o înregistrare ambientală între un poliţist şi un cunoscut membru al grupării infracţionale „Frăţia” din care reieşea că se dorea suspendarea din funcţie a prim-procurorului Marin Rogoveanu. Faptă gravă, extrem de gravă. Printr-un comunicat de presă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj detalia lucrurile. S-ar părea că avem un adevărat geniu în a ne pune exact problemele pe care nu le putem rezolva. Marin Rogoveanu primea informaţii –scrise- despre poliţişti, tot de la poliţişti. Arivismul agresiv şi foamea existenţială de rang au copleşit şi dizolvat linia care separă formal ceea ce este raţional de ceea ce este iraţional, ceea ce este admisibil de ceea ce este inadmisibil, suspiciunea de non-suspiţiune. De aici vin sau nu vin liniştea şi onoarea. Marin Rogoveanu nu are probleme de nemărturisit. Şi dacă n-a făcut tot ce trebuia, n-a făcut-o lată. Dacă a avut o capacitate de agregare redusă din care n-au rezultat aşteptările investite, a reuşit în schimb cât a ţinut de el, să readucă la parametri decenţi liniştea, ordinea publică, climatul de siguranţă al cetăţeanului. Dacă admitem, şi admitem, destule inabilităţi ale sale, în schimb –şi ne-am documentat în această privinţă- avem o certitudine în privinţa respingerii oricărei forme de corupere a sa. Eşecurile personale pot fi explicate, fiindcă ele sunt accidente nu permanenţe. Oricum a refuzat cu ostentaţie replierea într-o laşitate de supravieţuire, într-o negaţie de mare abilitate şi coerenţă care discreditează şi distruge orice aspiraţie la ceea ce numim statul de drept. A declanşat contraatacul –din zona adumbrită- şi pare a fi fost surprins nepregătit psihic pentru un asemenea şoc. Tentativa camuflată de discreditare a prim-procurorului Marin Rogoveanu este riscantă, inclusiv pentru instituţia pe care o reprezintă.
