Traficant de minore condamnat după 9 ani de cercetări și șantaje

0
1244

Alina era victima perfectă din multe punct de vedere: tânără, minoră, cu un copil în întreţinere, vulnerabilă emoţional, dar şi financiar, în căutare de soţ şi tată pentru băieţelul ei. A căzut cu ușurință în mreșele lui Ştef, traficant de meserie, în cautare de tinere dispuse să creadă în minciuni şi să-l îmbogăţească peste noapte

 Visul a fost la început coșmarul ei, dar între timp a devenit și coșmarul lui, fiindcă a fost condamnat în ianuarie 2022, de Curtea de Apel Craiova, la 5 ani cu executare. Procesul a durat 6 ani plus alţi trei ani până când Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a trimis dosarul în judecată la Secţia Penală a Tribunalului Dolj. Pentru tânără a fost un proces greu cu urcuşuri şi coborâşuri, cu declaraţii acide la o instanţă, cu altele mai nuanţate în faţa altei instanţe, cu ameninţări, şantaje şi presiuni de neimaginat.

        În urmă cu nouă ani, în 2013, această tânără minoră, de 16 ani din Craiova crede că în sfârşit şi-a găsit perechea perfectă, fără vreun cusur, după o relaţie plină de minciuni şi dezamăgiri, care s-a lăsat cu un copil,dar şi cu şcoala întreruptă brusc şi cu multe vise spulberate. Copilaşul, un băieţel de câteva luni este crescut  în casa mica a bunicilor de la periferia Craiovei.

           Alina nu are loc de muncă, îşi creşte copilul şi petrece multe ore pe internet, unde îl cunoaşte pe Ştef, un tânăr cu vreo 10-12 ani mai mare decât ea, care joacă rolul soţului şi al tatălui, ca un actor profesionist. Alina le povesteşte părinţilor că Ştef e o persoană responsabilă, că și el a fost dezamăgit în dragoste și că ar fi două suflete pereche. Îl consider un tată bun, mai ales că el îi spune mereu că iubeştefoarte mult copiii şi că nu-l deranjează dacă va creşte copilul altuia. Vorbele acestea sunt pansament pentru rana Alinei. Ştef are doar mamă, tatăl i-a murit, aşa că nu strică să mai aibă doi părinţi. O altă bilă. Tot discursul lui Ştef pare rupt dintr-un scenariu de film, vorbele sunt bine alese, ştie perfect ce şi-ar dori Alina, iar Alina la rândul ei crede că i-a pus Dumnezeu mâna-n cap.

          După o perioadă de tatonări, de conversaţii interminabile la telefon, după buchete de flori aduse la uşă prin curier, Alina îl invită pe Ştef la Craiova să-i cunoască părinţii. Ştef ştie că trebuie să-şi joace toate cărţile şi face o impresie bună, îşi întăreşte pledoaria spunând că nu e grabă, că o înţelege pe Alina, că amândoi au fost loviţi de soartă şi acum sunt suspicioşi, sunt rezervaţi. Alina e invitată şi ea la rândul ei să-şi cunoască mama soacră, unde e primită foarte bine.

         Familile hotărâsc să-i unească pe tineri şi până când Alina va deveni majoră, cei doi vor convieţui fără acte. Ştef îi propune să meargă împreună cu el la verişorii din Germania unde să-şi facă şi ei un rost, el să muncească, să aducă bani, să-i trimită copilului şi părinţilor, să-şi cumpere şi un apartament, unde, mai apoi,să trăiască până la adânci bătrâneţi impreună, ca o familie.

            Alina şi familia acesteia nu au stat prea mult pe gânduri, au dat fuga la notar şi au făcut o procură de încredinţare a minorei. Alina trece graniţa fără emoţii, fără prea multe întrebări şi cu foarte puţine răspunsuri.Dar aici se termină povestea şi începe coşmarul.

          Alina şi Ştef locuiesc într-un apartament insalubru de la marginea oraşului. Ştef se face că îşi caută de lucru şi după o perioadă îi spune Alinei că trebuie să se prostituieze pentru că nu mai au din ce să plătească chiria şi el încă nu şi-a găsit de lucru. Îşi făcea că îşi caută de muncă, pleca dimineaţa şi venea seara târziu, obosit şi supărat. Spunea că verişorii l-au minţit că nu i-au făcut rost de serviciu. Apoi mi-a adus un bărbat, era neamţ, a spus că ne salvează, că ne dă 50 de euro…, povesteşte tânăra, ferindu-şi privirea. Ştef îi promite că va fi o perioadă scurtă, apoi totul va intra în normal. Alina cedează crezând în continuare în cuvântul iubitului, care se transformă în traficant şi care mizează pe vulnerabilitatea victimei. Continuă să o manipuleze, îi face promisiuni de căsătorie, îi vorbește despre familia de care are nevoie și de afecțiunea lui.  

          Alina constată că pe măsură ce are clienţi mai mulţi, primeşte mai multe cadouri de la Ştef, care o scoate des la restaurant, la mall, iar părinţii sunt bucuroşi, la rândul lor că au primit bani, iar copilul are mâncare, hăinuţe şi multe jucării. Alina aproape că s-a împăcat cu gândul că o perioadă doar ea va munci şi se consolează că o face pentru copilul ei şi pentru viitoare ei familie.

        Într-o zi, însă, Ştef mai aduce acasă alte două tinere, ambele din Craiova, şi le pune să se prostitueze, alături de Alina pentru a face şi mai mulţi bani. Alina refuză să mai ia clienţi, se simte trădată şi îl ameninţă pe Ştef că îl reclamă la poliţie dacă nu o lasă să plece acasă, să se întoarcă la familia ei. Îşi dă seama că Ştef o minţise, că nu mai poate fi vorba de ceva temporar, că Ştef e un traficant. Ştef îi este teamă de Poliţia din Munchen şi o subestimează pe Alina, o lasă să plece… Alina află că Ştef a cumpărat un apartament în ţară, dar nu pentru ei, ci pe  numele mamei sale. Alina ajunge în acelaşi loc de unde a plecat, săracă, mamă singură, părinţi bolnavi, plini de datorii…

           Alina nu mai stă pe gânduri şi când e convinsă că nu mai poate scoate niciun ban de la Ştef îl denunţă și îşi angajează şi un avocat, pe Dan Copcă, tânăr și curajos, care nu este la primul caz.  Este foarte bucuros că a reuşit să-l arunce pe traficant după gratii, dar totul a durat 9 ani. I-am sugerat clientei mele să fie discretă, să nu vorbească cu nimeni despre denunţ, iar lui Ştef să nu-i lase impresia nicio secundă că ar fi vorbit cu cineva despre el, pentru că acesta o ameninţa tot timpul că îi va face rău ei şi copilului dacă îndrăzneşte să povestească ceva…, spune avocatul.

                 După trei ani de administrare a probelor, de luat declaraţii, atât la Poliţie, cât şi la DIICOT, atât  victimei, cât şi a traficantului, dar şi a martorilor, procurorul de caz reuşeşte să-l trimită pe Ştef în judecată. După trei ani se dă prima sentinţă, iar după alţi trei ani, decizia definitivă, 5 ani cu executare. Nu aş putea să spun dacă sunt mulţi sau puţini. Încadrarea este între 3 şi 10 ani. A primit cinci ani pentru că şi victima şi-a mai schimbat declaraţiile. Ceva a spus acum nouă ani, în faţa politiştilor de la BCCO, altceva a spus în instanţă şi atunci şi pedeapsa pentru traficant a fost una mai blândă. Eu, ca avocat, mă bucur că am reuşit să-mi reprezint clienta, să o fac să nu renunţe, pentru că a fost un proces lung şi de cele mai multe ori, traficanţii scapă pentru că victimele renunţă la acuzaţii”, a mai spus avocatul Dan Copcă.

           Despre cât este de traumatizant un astfel de proces pentru o tânără care a trecut prin asemenea experimente, am vorbit cu psihoterapeutul Irina Gruia, care este şi preşedinta Asociaţiei Dezvoltare şi Psihoterapie prin Acţiune, ONG care implementează în parteneriat cu Baroul Dolj proiectul Proiectul ,,Pas cu pas cresc demn”proiect ce vizează perfecţionarea avocaţilor în dialogul şi interacţiunea cu minorii.Justiţia este neputincioasă. Şi asta pentru că justiţia nu este acolo unde are loc evenimentul, are nevoie de timp ca să ajungă. Ea vine ca şi consecinţă, ca şi o pedeapsă. Sunt situaţii în care audierea minorilor se face în condiţii lipsite de intimitate. Oamenii care fac această audire trebuie să înţeleagă mai mult ceea ce înseamnă psihologia minorului. Trebuie să înţeleagă conectarea cu minorul”, a spus Irina Gruia.

                Psihoterapeuta Irina Gruia are o vastă experinţă în domeniu, dar spune că terapie post proces nu fac toţi minorii care trec prin aşa ceva pentru că terapia înseamnă costuri şi nu se decontează prin CAS, ceea ce nu este deloc în regula. Ea şi-a adus aminte de un caz efectiv şocant al unei fetiţe de la 30 de km de Craiova care era atinsă nepotrivit de bunicul ei şi care a trecut print momente dificile atunci când a fost pusă să povestească despre incident. Părinţii copilului erau la muncă în străinătate iar fetiţa era crescută de bunici.S-a autosesizat bunica pentru că fetiţa la 6 ani vorbea despre organele genitale ale bunicului. Fetiţa a fost invitată să povestească ce s-a întâmplat, dar într-un mod nepotrivit : prima dată a povestit în faţa educatoarei, apoi la Poliţie.

        “Comunitatea se coalizaze  cu fetiţa, dar fiecare repovestire nu făcea altceva decât să-i adâncească rana şi suferinţa pe care o trăia. Aşadar, trebuie să se creeze un cadru. Şi noi adulţii, când discutăm despre un caz intim, nu facem lucrul acesta de-o faţă cu întreaga comunitate. Putem face lucrul acesta doar în prezenţa unei prietene apropiate sau doar cu preotul sau atunci când mergem la un psihoterapeut, dar fără să mai fie cineva de faţă. Şi atunci ar trebui să se realizeze o legătură de siguranţă şi de încredere cu minorul, explică Irina Gruia.

           Această interacţiune să aibă un obiectiv. Adică, vreau să aflu nişte detalii dar într-un mod în care copilul să nu intre în zona emoţională profundă.

          Pentru că în momentul în care îţi reactivezi nişte imagini, ele sunt imagini cu un puternic impact emoţional, iar în momentul în care pui un copil să le redeschidă, este retraumatizant. Nu are resurse să se agaţe. Noi ca adulţi putem să depăşim momentul. Le auzim, ne ridicăm şi plecăm. Dar copilul rămâne cu ele. Situaţia asta de abuz sexual. Bunica a sesizat autorităţile iar bunicul şi-a primit pedeapsa din punct de vedere legal, având loc un proces lung şi traumatizant pentru fetiţă. Însă, ceea ce este grav este că oamenii din mediul rural nu îşi aduc copiii la terapie, la oraş şi fetiţa nu a avut parte de terapie, fiind o distanţă, un cost, o permanenţă., a explicat psihoterapeutul Irina Gruia.

        Avocatul Dan Copcă a prezentat problemele cele mai complicate ale acestui caz. El consideră că cea mai dificilă este partea cu audierile, pentru că “poţi să ratezi cazul”. E dificil pe de o parte pentru avocat,pentru că o declaraţie nuanţată sau incompletă schimbă datele problemei, iar pe de altă parte, pentru victimă. “Dacă îşi păstra pe tot timpul procesului prima declaraţie, cred că puteam să obţinem pedeapsa maximă…Dar de teamă, de ruşine şi-a tot schimbat declaraţiile, încerca să-l facă mai uman pe traficant…Ar trebui un număr mai mic de audieri, mediul în care se fac aceste audieri ar trebui să fie unul mai prietos, şi metodele aplicate ar trebui în timp schimbate, pentru că sunt traumatizante. Durata acestor procese ar trebui scurtată, termene mai mici între audieri, între instanţe, de la apel, la recurs, nu trebui să dureze trei ani. E prea mult în astfel de cazuri pentru că se pune în pericol viaţa victimei. Vorbim de indivizi periculoşi în astfel de cazuri. S-a evitat pe cât posibil întâlnirea victimei cu traficantul, dar, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a-i asigura victimei siguranţa că nu poate să ajungă la ea, că justiţia îşi face datoria…”, a concluzionat avocatul Dan Copcă.

  Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ReAct – Reformă si acțiune pentru apărarea drepturilor copiilor, victime ale traficului uman, în sistemul de justiție, susținut prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.