Are „probleme” Marin Rogoveanu?

Pe surse, dar credibile, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunaul Dolj, Marin Rogoveanu, ar avea ceva probleme la SIIJ, paradoxal într-un moment în care CSM a dat aviz favorabil la proiectul ministrului Cătălin Predoiu de desfiinţare a Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, mai exact de „transformare” a acesteia. Ceea ce i se pune „în cârcă” prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nu ştim cu exactitate, dar nu este deloc exclus să fie legat de faimosul rechizitoriu (din 8 octombrie 2021) întins pe 120 de file, prin care a trimis în judecată, în principal pentru constituirea de grupuri infracţionale organizate, urmate de săvârşirea infracţiunilor ce au constituit scopul înfiinţării grupurilor respective, nu mai puţin de 15 persoane. Dosarul cauzei este pe rol la Tribunalul Olt, competent să judece cauza prin încheierea nr. 70/24 august 2021 a Curţii de Apel Craiova. Rechizitoriul în cauza menţionată, cu viza de legalitate şi temeinicie a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Tulitu Tena, prin rigoarea juridică a probelor administrate şi claritatea formulării lor, chiar avea ceva insolit, în sensul unei igienizări, în rândul clanurilor delicvente. Pe scurt, dezmembrate au fost două reţele locale, cu numele de cod „Mândria” şi „Frăţia”, eclozate în 1997, după care n-au prea scotocit, la vremea afirmării lor, nici poliţia şi nici justiţia. Data „epuizării” lor este anul 2016. Averea şi puterea economică achiziţionate de prima generaţie de interlopi vor da ulterior urbei o istorie stabilă. Ce a probat Marin Rogoveanu? Că atât poliţia cât şi justiţia s-au dovedit chirurgi numai pentru anumite operaţii estetice, de ochii lumii. Dreptul de a administra violenţa a rămas „o prerogativă”, pentru anu buni, a clanurilor delicvente. Pentru care economia de piaţă devenise propria parodie, după ce parcelaseră şi arondaseră zonele de interes. Victimele nu aveau rost să mai caute sprijin în puterea legii. Prim-procurorul Marin Rogoveanu, glacial în orice discuţie, are meritul perseverenţei, într-o strădanie ce părea fără azimut. A produs o breşă într-o pasivitate, deloc doar o consecinţă a fricii, şi a denunţat ipocrizia. Tachinarea prim-procurorului Marin Rogoveanu ţine mai degrabă de ingratitudinea lumii şi are un atu evident: e un caz grav de dezorientare istorică. Clanurile delicvente luaseră locul părăsit sau neocupat de regizorul administrativ şi făceau operă de creaţie istorică. Nu o paradă de nedreptăţi, ci o descriere a regiei răului. Ce urma? Pretenţia parţial motivată devenise neclară şi nesigură. Un mediu de afaceri apt să fie închiriat oligarhilor locali, de nouă extracţie, sau anteprenorilor străini. Poate că avem o imagine deformată asupra consecinţelor dure, a celor întâmplate, când Craiova devenise un oraş nesigur. Reamintim: în 1997 apar „Frăţia” şi „Mândria”, două grupări de crimă organizată, cu potenţial criminogen, ambele cu propriile eşaloane de execuţie, care vor avea 24 de conflicte directe şi 17 conflicte cu alte persoane. Bilanţul răfuielilor este descris pe larg în rechizitoriu. Nu mai extindem comentariul. Câtă teorie… atâta prostie. Nu e greu de înţeles. Comentariile care îşi propun teorii spre a ieşi din sau a reaminti realităţi concrete sunt o pacoste atâta vreme cât avem o imagine încă deformată asupra consecinţelor dure de imagine ale Craiovei. Marin Rogoveanu nu s-a dorit un moralizator de serviciu al vieţii noastre publice. El s-a încăpăţânat să ancheteze fapte peste care se aşezase colbul, demonstrând că justiţia nu e la picioarele castei interlopilor. A refuzat ideea unei debilităţi şi a unei retrageri… nevoia de linişte. E un punct de vedere, asupra felului în care a interpretat legea şi normele profesiei de procuror, poate de excepţie.