Era de domeniul evidenţei că deputatul Dan Barna se împacă greu cu înfrângerea pentru şefia USR-Plus, de la alegerile online de anul trecut. Destul de strânse. Diferenţa de numai circa 700 de voturi în favoarea lui Dacian Cioloş, (50,9% la 49,1%) a fost greu digerată de cel învins şi armonia poleită s-a dus pe apa sâmbetei, mai ales după ieşirea de la guvernare, încât taberele Barna şi Cioloş s-au delimitat clar şi public ca un semn că fuziunea n-a reuşit, ca atâtea altele. Momentul de vârf al viiturii animozităţilor a fost povocat de intenţia lui Dacian Cioloş de a primi vot pe un program politic, ameninţând că dacă nu este aprobat de Biroul Naţional, format în majoritate de membrii echipei Barna, va demisiona de la conducerea USR-Plus. Ce se va întâmpla în zilele următoare rămâne de văzut. Idiosincrazia reciprocă nu mai poate fi ascunsă. Dar problema acestei formaţiuni politice, pentru mulţi antipatică, care scade continuu în sondaje după ieşirea de la guvernare, este alta: o disponibilitate suspectă la clămpăneală abundentă, la vedetism incontinent şi comportament de flaşnetă abundent şi monoton. Cu liberalii la guvernare useriştii nu s-au înţeles, din vari motive, încât reprezentanţii lor în guvern şi-au dat demisiile, aplaudându-şi reciproc gesturile. După care a intrat dihonia, pe motive care nu interesează pe nimeni, dar după toate aparenţele, din convingeri şi obedienţe ireconciliabile. Nu discutăm despre anti-pesedismul nevrotic, toxic, flagrant toxic al useriştilor. Era treaba lor. Oricum elitismul lor anti-democratic pare de-a dreptul suspect. Nimeni nu deplânge războiul clasic de modă veche din tabăra useristă, fără „smetii intelectuale”, adică fără ştaif, dar epilogul ar merita să înfăţişeze un tablou rezonabil. Nu se schimbă nimic pe pământ, dacă Dan Barna sau Cătălin Drulă preiau „din mers” conducerea partidului, basculându-l pe Dacian Cioloş, mai lent în comunicare în spaţiul public, decât se întăreşte convingerea că persoane aparent onorabile în viaţa de toate zilele, optând pentru politică se deformează ca oameni, deşi bănuite de cultură, competenţă, expertiză. Frământările din USR acoperă de fapt nişte răfuieli personale, prin abilităţi ce nu trebuie dispreţuite. Costumele aristocratice se topesc în culorile aspre ale bazarului. Ultimele semnale: echipa lui Dan Barna îi dă mat lui Dacian Cioloş, iar acesta îi solicită predecesorului, adică Dan Barna, să facă un pas în spate şi să reflecteze la situaţia în care se află. Numai de solidaritate morală nu mai poate fi vorba. Înduioşător este ceea ce clamează Dacian Cioloş: „Nu plec nicăieri –adică nu mai demisionează, cade greu la lingurică- sunt aici ca să construiesc şi să ajut la coagularea unui partid care să poată oferi României speranţă şi soluţii”. Păi nu ne-a mai oferit Dacian Cioloş… speranţe şi soluţii? Chiar nimeni dintre userişti nu se alarmează în privinţa căderii în ridicol şi toţi se comportă ca nişte gargaragii? E adevărat că la noianul de probleme care asaltează cotidian omul de rând, numai ceea ce se întâmplă la USR chiar nu interesează realmente.