„Ni se impune un nou alfabet pe care noi nu putem să-l folosim”
Despre încercările disperate de introducere în şcoli, în biserică, a unui alfabet vlah … ce ne puteti spune? Partidul dumneavoastră cum intervine în acest demers anti-românesc?
Noi am avut o declaraţie de presă legată de decizia Consiliului Naţional al Minorităţilor Vlahe despre introducerea alfabetului chirilic şi cu grafierea latină, care este, de fapt, grafierea sârbească, unde s-au introdus câteva litere care nu există nici în alfabetul sârbesc. Şi noi credem că asta este rău pentru românii din Serbia de Răsărit, noi credem că asta este calea de asimilare definitivă a românilor de acolo, pentru că ni se impune o nouă limbă, un nou alfabet pe care noi nu putem să-l folosim. Eu nu ştiu dacă, în Europa, vreun popor roman foloseşte un astfel de alfabet cu litere chirilice. S-a încercat în Basarabia, în Moldova, pe vremea sovieticilor, dar nici acolo nu s-a reuşit. Aşa că eu sper ca nici în Serbia de Răsărit să nu se poată „implementa” sau să se introducă acest alfabet, care este inadmisibil pentru românii care trăiesc acolo.
Ca să informăm opinia publică corect în legătură cu acest demers, până unde s-a ajuns, mai exact, cu această iniţiativă?
Consiliului Naţional al Minorităţilor Vlahe a dus o decizie cu începerea standardizării limbii vlahe, cu folosirea acestui alfabet în latină şi chirilică. După părerea mea, ei sunt deja la un început… Atât eu, dar şi toţi oamenii noştri care au intrat pe liste în acest Consiliu, am „îngheţat” funcţia în Consiliul Naţional până nu se va renunţa la această decizie. Părerea mea e că ei vor mai mult cu această decizie: să fluture aşa în vânt, adică să spună că ei au făcut ceva. Dar nu cred că ei au forţa şi posibilitatea să introducă în şcoli acest alfabet, pentru că tinerii noştri vor trebui să înveţe o limbă pe care nu o pot folosi nicăieri. Sunt convins că, în timp, acest proiect va eşua.
Consulatul de la Zaicear însemnă posibilitatea informării tinerilor
Cum au primit cei de acolo vestea înfiinţării Consulatului?
În primul rând, deschiderea Consulatului la Zaicear este un semn pozitiv pe care Belgradul îl face faţă de românii, vlahii care trăiesc în Serbia de Răsărit, pentru că va fi o instituţie românească, prezentă în zonă, care îi va putea ajuta pe români pentru problemele pe care le au. Mai trebuie spus că, în zona noastră, sunt multe căsătorii mixte, multe românce sunt căsătorite în zonă şi au nevoie de acte pentru copii, pentru familile lor, pentru şcoală, etc. Deci nu vor mai trebui să meargă la Belgrad, la 250 de kilometri. Aceste probleme le pot rezolva la acest consulat, care se deschide la Zaicer, şi, în timp, această instituţie îi va ajuta pe românii din zona noastră.
Dar pentru tineri ce înseamnă acest Consulat?
Un Consulat are şi el posibilităţi limitate de a face anumite lucruri. Dar, totuşi, cred că tinerilor li se vor putea furniza informaţii utile şi corecte despre România, în legătură cu ceea ce se întâmplă aici. Tinerii care trăiesc în Serbia pot afla, cu greu, aceste lucruri pentru că, în Serbia, nu se vorbeşte şi nu se scrie mai nimic despre statul român.
Vă puneţi speranţa într-o anume persoană, care să îndeplinească funcţia de consul?
Noi am dori ca persoana care va fi trimisă acolo, în funcţia de consul, să fie cineva care să cunoască foarte bine problema românilor din Valea Timocului. Este o problemă foarte complexă, de multe ori eu, personal, m-am întâlnit cu oameni cu funcţii importante, care sunt din mediul politic, dar care cunosc foarte puţin despre problematica noastră, fiindcă ea este cu totul altfel comparativ cu cea a românilor care trăiesc în Banat sau în Voievodina. Din câte ştiu eu, nici unul dintre noi nu am putea îndeplini o astfel de funcţie, pentru că ar trebui să avem cetăţenie română. Aşa că am ajuns la o temă extrem de interesantă. Noi am dori, dacă se poate, ca România să schimbe legea cu obţinerea cetăţeniei române, în sensul ca toţi cetăţenii români, care trăiesc dincolo de graniţele ţării, să poată obţine cetăţenie română. Deocamdată, pot dobândi cetăţenie doar acei cetăţeni care au făcut parte din statul român, cum ar fi cetăţenii din Basarabia, din Ucraina. Din păcate, noi, românii din Serbia, nu avem această posibilitate să obţinem cetăţenie română. Dar eu sper ca această lege să se schimbe …
Prin 2009, aţi fost acuzat de o politică de românizare. Continuaţi să o faceţi sau aţi fost descurajat între timp?!
Nu ştiu cum să-i românizez eu pe românii care sunt, deja, români?! Aşa sunt unii oameni din Serbia, nu vor altceva decât să ne atace şi să facă imagine negativă partidului nostru. Ei vor să oprească emanciparea românilor din Serbia de Răsărit. Dar, pe noi, nimeni nu ne poate opri nimeni să ne păstrăm identitatea, tradiţia şi să ne luptăm pentru ea. Aşa cum este o temă falsă „românizarea românilor”.
Numărul românilor din Serbia de Est s-a dublat
Cum comentaţi datele vehiculate pe marginea recensământului din Serbia şi, în special, din Valea Timocului. În ce măsură v-ar influenţa anumite date statistice?
Noi încă nu ştim rezultatele recensământului, în luna iulie vom şti, oficial, câţi români-vlahi există în Serbia de Răsărit. Dar, după informaţiile noastre, numărul românilor se va dubla, comparativ cu ceea ce ştiam noi de la recensământul din 2002. Noi am avut o campanie amplă, în zona unde trăiesc românii, noi i-am încurajat pe oameni să declare ceea ce sunt. Aşadar, dacă în 2002 erau 40.000 de vlahi şi 4.500 de români, acest număr se va dubla. Depinde şi de cât de corect s-a făcut acest recensământ, iar, din aceste date, ne dăm seama că oamenii au prins curaj, sunt mai hotărâţi să-şi declare propria identitate. Aceste date ne vor ajuta şi pentru alegerile noastre.
Dar, prin susţinerea asiduă, atât a dumneavoastră, ca demers politic, dar şi a mass-mediei locale şi a celei din România, se observă că oamenii care trăiesc în Valea Timocului sunt mai siguri pe dorinţele lor, mai curajoşi şi mai fermi în demersuri. Aşa este?
Dacă facem o comparaţie între anii 2000-2002 şi 2010-2012, este clar că diferenţa este foarte mare. Din momentul în care România a început să se implice, oamenii au început să prindă curaj. Dar cele mai importante activităţi sunt cele prestate de organizaţiile româneşti. Acestea au cel mai important rol, deoarece oamenii văd că noi facem un lucru serios pentru ei. Prin partidul nostru, am reuşit să câştigăm în alegeri, să avem consilieri şi putem să-i ajutăm. Aşa că lucrurile s-au schimbat în sensul pozitiv şi putem să ne aşteptăm la lucruri mult mai bune decât au fost.
Care sunt planurile de viitor ale formaţiunii politice din care faceţi parte?
Ne pregătim pentru alegerile locale şi parlamentare, care vor avea loc la sfârşitul lunii aprilie, şi aşteptăm, până pe 10 martie, să ni se anunţe data alegerilor. Deja se vehiculează că vor avea loc în ultima săptămână a lunii aprilie sau pe 6 mai. Noi vom participa atât la alegerile locale cât şi la cele parlamentare. Momentan, căutăm un partener, pentru că legea sârbească este destul de riguroasă, în sensul că trebuie să avem 10.000 de semnături, care vor fi verificate la Tribunal. Este un lucru destul de greu pentru minorităţi să iasă cu listele lor, dar încercăm să găsim un partener. Şi sperăm să dublăm rezultatele faţă de anul 2008, în sensul să intrăm în mai multe comune cu consilierii noştri.
Predrag Balaşevici :
- Este născut într-un sat românesc – Podgoraţ, din valea Timocului Negru, Bolievaţ
- Şcoala generală a terminat-o în satul natal, la Podgoraţ, a urmat apoi Liceul de Medicină din Zaiecear şi a absolvit Facultatea de Medicină din Craiova
- Lucrează ca medic în Bor, este căsătorit şi are un băiat
- Locuieşte împreună cu familia în Bor
- Este fondatorul ONG-ului “Ariadnae Filum” şi al organizaţiei politice PDRS.
- Preşedintele Comitetului de conducere al Federaţiei Rumânilor din Sârbie şi prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia.
- Această zonă a Serbiei de Răsărit, numită şi Timoc sau Craina sau Homolie, a fost luată de sârbi de la turci abia în 1833. Până atunci aici fusese paşalâcul de Vidin. Vechea Raşca sau Serbia nu atingea Dunărea fiind situată mai la sud (vezi atlasul istoric sârb de la 1925 şi bulgar de la 1917). Timocul a fost şi în stăpânire austriacă fiind unit administrativ cu Banatul, dar şi sporadic în stăpânirea Munteniei.
- Între 1804-1813 a existat o uniune între Serbia şi Tribalia, între sârbi şi românii timoceni pentru lupta împotriva turcilor (fără colaborarea românilor timoceni care controlau dreapta Dunării, sârbii nu aveau acces la sprijinul rusesc ce venea prin principate). Acest lucru este evident din stema respectivă care reunea cunoscuta stemă a Serbiei rămasă până azi (cei 4 S în 4 colţuri) cu stema Tribaliei (un cap de mistreţ străpuns de o săgeată, uneori şi o bufniţă).
- Deci cam pe când răpeau ruşii Basarabia, sârbii se uneau cu românii timoceni din fosta Tribalie pentru ca mai târziu să se facă stăpâni în zonă uitând de ajutorul dat de aceştia împotriva păgânilor şi devenind nişte asupritori creştini mult mai sălbatici în metode.
Publicăm textul integral al Rezoluţiei 12813/25.01.2012 în limba română
În data de 25.01.2012, Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei (APCE) a adoptat Rezoluţia nr. 12813 cu privire la Onorarea Obligaţiilor Serbiei, pe marginea situaţiei minoritãţii vlahe şi române din Serbia de Rãsãrit, la propunerea raportorilor europeni Davit Harutyuniyan şi Indrek Saar (în completarea Raportului APCE nr. 1632/2008) şi cu trimitere la activitatea Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia (CNVS).
Rezoluţia nr. 12813/25.01.2012 cuprinde urmãtoarele subpuncte:
163. În cursul lunii decembrie 2010, atenţia APCE a fost atrasã asupra dificultãţilor din timpul alegerilor pentru Consiliul Naţional al Minoritãţii Naţionale Vlahe. Astfel, reprezentanţii APCE au avut întâlniri cu trei grupãri ale vlahilor din Serbia de Rãsãrit. În Raportul 1632/2008, întocmit de raportorul Jurgen Hermann (europarlamentar german) a fost descrisã foarte bine comunitatea etnică vlahă/română din Serbia, atrăgându-se atenţia asupra faptului cã situaţia membrilor minoritãţii vlahe/româneşti din Serbia de Rãsãrit este mult mai puţin favorabilã decât cea a locuitorilor din provincia Voivodina.
164. În Rezoluţia 1632/2008, APCE a reconfirmat setul de principii din Art. 3 al Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minoritãţilor Naţionale (ETS no. 157), conform cãrora orice încercare de impunere a identitãţii unei persoane sau a unui grup de persoane este inadmisibilã. Astfel, membrii minoritãţilor române şi vlahe din Serbia de Rãsãrit sunt încurajaţi sã-şi uneascã eforturile pentru a depãşi neînţelegerile interne, în scopul atingerii interesului comun ce are ca obiectiv prezervarea trãsãturilor distinctive care formeazã identitatea lor proprie (autoritãţile sârbe au datoria nu de a interveni, ci de a susţine iniţiativele în această direcţie). Autoritãţile din Serbia sunt îndemnate să coopereze atât cu Biserica Ortodoxã Sârbã, cât şi cu Biserica Ortodoxã Românã, în gãsirea unei soluţii practice pentru ca libertatea serviciului religios sã devinã o realitate în Serbia de Rãsãrit, aşa cum se întâmplã deja în Voivodina.
165. ONG-ul „Comitetul pentru Drepturile Omului” din Negotin, a fãcut referire la dificultãţile întâmpinate de o fracţiune a comunitãţii vlahilor din Serbia de Rãsãrit şi la interferenţa principalelor partide politice în procesul electoral (al CNVS), menţionându-se în acest sens: intimidarea votanţilor, intervenţiile ilegale în registrele de vot, fraudã şi ale încălcări ale legii. Aceste aspecte au fost abordate de raportorul desemnat, în timpul vizitei din cursul lunii decembrie 2010. Raportorul a tras concluzia cã au existat unele omisiuni în timpul procesului electoral, care au condus la afectarea drepturilor cetãţenilor cu privire la protecţia datele personale, prin înregistrarea acestora pe listele electorale ale minoritãţii în cauzã, mulţi cetãţeni neavând ştiinţã asupra acestui lucru şi împotriva voinţei lor. În plus, faţã de recomandarea raportorului APCE din data de 11.02.2011, Ministerul pentru Drepturile Omului şi ale Minoritãţilor din Serbia a emis o Instrucţiune asupra procesului de înregistrare a membrilor minoritãţilor naţionale în listele electorale speciale, care prevede ca, cererea de înregistrarea a unui membru al minoritãţii naţionale în cadrul unei liste electorale speciale să poate fi realizatã personal sau prin e-mail, aspect ce exclude posibilitatea solicitãrii accesului la listele electorale, pentru înregistrare, de cãtre o terţã parte. Totuşi, raportorul nu a confirmat existenţa intervenţiilor ilegale în procesul întocmirii listelor electorale.
166. Ministerul pentru Drepturile Omului şi ale Minoritãţilor Naţionale din Serbia a încuviinţat faptul cã identitatea românã a comunitãţii vlahilor ar trebui luatã în discuţie şi are în vedere înfiinţarea unei comisii de experţi care să realizeze o serie de cercetãri asupra comunitãţii vlahilor. Preşedintele noului ales Consiliu Naţional al Vlahilor din Serbia a arãtat faptul cã, consiliul a decis sã demareze procedurile de armonizare a limbii vlahilor a cãrei întrebuinţare rãmâne un subiect de disputã. Autoritãţile sârbe au explicat faptul cã limba vlahã nu este standardizatã. O parte a drepturilor garantate ale minoritarilor nu pot fi astfel implementate în mod practic pentru membrii comunitãţii vlahilor. Acest aspect constituie un principal obstacol în calea introducerii limbii vlahe în toate sferele vieţii sociale din Serbia şi împiedicã crearea unui departament pentru limba vlahã şi pentru formarea corpului profesoral adecvat, care sã predea în limba vlahã, totodatã obstrucţionând implementarea acelor drepturi care sunt subsumate introducerii limbii vlahe în uzul oficial. Totuşi, activitatea Consiliului Naţional al Vlahilor nu este împiedicată. Acesta şi-a adoptat propriul statut, şi-a ales conducerea departamentelor, îşi organizeazã sesiunile în mod regulat şi urmãreşte implementarea planului de activitãţi cu un buget, în anul 2011, de 7.282.726 RSD. Sperãm ca un compromis pragmatic sã fie gãsit la nivel local pentru a permite consiliului sã lucreze în mod corespunzãtor, ghidat de principiul auto-identificãrii, conţinut de Art. 3 al Convenţiei Cadru.
167. Autoritãţile sârbe au mai subliniat faptul cã, în conformitate cu rezultatele recensãmântului din anul 2002, din Republica Serbia, excluzând Provincia Autonomã Voivodina şi municipiul Belgrad, existã un numãr total de 2778 etnici români care însã, în nici una dintre unitãţile administrative locale, nu depãşesc procentul de 15% din totalul populaţiei. Ţinând cont de prevederile art. 14.2 din Convenţia Cadru a Protecţiei Minoritãţilor Naţionale, rezultã cã nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru introducerea limbii române în uzul oficial în nici una dintre unitãţile administrativ-teritoriale din R. Serbia, cu excepţia Provinciei Autonome Voivodina.
168. Încurajãm toate pãrţile interesate sã promoveze dialogul şi sã caute soluţii pragmatice, care sã permitã Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia sã-şi exercite funcţiile.
Să aprofundăm aşadar împreună textul Rezoluţiei:
– „situaţia membrilor minoritãţii vlahe/româneşti din Serbia de Rãsãrit este mult mai puţin favorabilã decât cea a locuitorilor din provincia Voivodina”.
Corect 100%, dar să nu ne pripim cu concluziile trase prea devreme, pentru că textul Rezoluţiei ne rezervă surprize de proporţii…Să nu anticipăm însă…
– gradul de fărâmiţare extrem de ridicat al minorităţii româno-vlahe din Serbia, textul făcând referire la „cu trei grupări ale vlahilor din Serbia de Răsărit” şi la „neînţelegerile interne” din cadrul etniei.
Din păcate investigaţia APCE este doar una de suprafaţă şi nu caută să găsească cauzele, originile şi rădăcinile respectivelor divergenţe înregistrate la nivel ideologic, politic, etc. şi generate în decursul anilor de către reprezentanţii statului sârb, interesaţi în mod direct de fărâmiţarea unei minorităţi extrem de numeroase din Serbia de Răsărit (cifrele neoficiale fac referire la cifra de 250.000-300.000 de româno-vlahi);
– face trimitere la faptul că „orice încercare de impunere a identităţii unei persoane sau a unui grup de persoane este inadmisibilă”.
Dacă ar fi existat o instituţie precum APCE şi acum 150 de ani, totul ar fi fost bine şi frumos în prezent, pentru că statul sârb nu ar mai fi avut timpul necesar (începând cu anul 1833) să-i deznaţionalizeze pe români şi să-i transforme pe-ndelete în „vlahi”. Acum însă, APCE a venit la „spartul târgului” (sesizat iniţial cu bune intenţii în urmă cu câţiva ani de zile de către europarlamentarul Vlad Cubreacov) şi s-a transformat în gardianul identităţii etnice a „vlahilor”, mai ales că are o grijă deosebită pentru ca aceştia nu fi nici sârbizaţi şi nici românizaţi…
– „îndeamnă autorităţile din Serbia să coopereze atât cu Biserica Ortodoxă Sârbă cât şi cu Biserica Ortodoxă Română, în găsirea unei soluţii practice pentru ca libertatea serviciului religios să devină o realitate în Serbia de Răsărit, aşa cum se întâmplă deja în Voivodina”
Este singurul punct din textul Rezoluţiei care este conform cu realitatea etnică şi istorică a populaţiei româneşti din regiuniea Timocului sârbesc şi pe care îl salutăm ca binevenit!
– „Comitetul pentru Drepturile Omului din Negotin, a făcut referire la dificultăţile întâmpinate de o fracţiune a comunităţii vlahilor din Serbia de Răsărit şi la interferenţa principalelor partide politice în procesul electoral (al CNVS) din cursul anului 2010. Intimidarea votanţilor, intervenţii ilegale în registrele de vot, fraudă şi alte violări ale legii au fost menţionate.”
Respectivele aspecte sunt însă demontate apoi, pas cu pas în raport, dacă veţi urmări cu atenţie textul…
Concluzie: Pentru a obţine credibilitate în faţa instituţiilor europene nu este de ajuns ca UN SINGUR ONG să semnaleze aceste aspecte, ci este nevoie de semnăturile a 7, 8 sau 10 astfel de organisme (şi să mai producă şi probele adecvate, care de altfel, au existat şi în realitate şi au fost făcute publice în presă/internet la data respectivă), altminteri acestea sunt contracarate subtil şi dibaci de autorităţile sârbe, interlocutoare ale raportorilor APCE, sub masca catalogării acestora ca singulare în cadrul comunităţii…
Din păcate structurile organizaţionale ale româno-vlahilor din Timocul sârbesc suferă de o boală gravă şi incurabilă – fărâmiţarea. Nu se pot unifica în suprastructuri la nivel regional şi naţional, care să le reprezinte eficient interesele, nici să-i „pici cu ceara”… Oare de ce?
Ştiu ei bine prietenii noştri seculari sârbi dar şi reprezentanţii anumitor instituţii centrale de la Bucureşti, care favorizează în relaţiile avute cu respectivii conaţionali, pe unii în dauna altora…
– „Autorităţile sârbe au explicat faptul că limba vlahă nu este standardizată. O parte a drepturilor garantate minoritarilor, nu pot fi astfel implementate în mod practic pentru membrii comunităţii vlahilor, aspect ce se constituie în principalul obstacol în calea introducerii limbii vlahe în toate sferele vieţii sociale din Serbia şi împiedică crearea unui departament propriu pentru limba vlahă şi pentru formarea corpului profesoral adecvat, care să predea în limba vlahă şi totodată obstrucţionează implementarea acelor drepturi care sunt subsumate introducerii limbii vlahe în uzul oficial.”
Păi, hai să ne bucurăm fraţilor, pentru că iată suntem pe drumul cel bun – standardizarea alfabetului „vlah” s-a terminat deja, pe data de 18.12.2011, conform declaraţiilor publice ale conducerii CNVS, cu mult înainte de data prezentei Rezoluţii (25.01.2012).
Oare de ce stimabilii domni sârbi de la Belgrad şi din CNVS nu au informat APCE că standardizarea s-a încheiat deja, cu mai bine de o lună înainte de data de 25.01.2012, mai ales că aveau timpul necesar să aducă la cunoştinţa raportorilor europeni respectivul demers…
Probabil că „găluşca” ar fi fost totuşi prea mare şi ar fi existat riscul de înec al bieţilor europarlamentari, îndopaţi cu „boabe” precum claponii…
– „CNVS şi-a adoptat propriul statut, şi-a ales conducerea departamentelor, îşi organizează sesiunile în mod regulat şi urmăreşte implementarea planului de activităţi, cu un buget, în anul 2011, de 7.282.726 RSD. Sperăm ca un compromis pragmatic să fie găsit la nivel local pentru a permite consiliului să lucreze în mod corespunzător, ghidat de principiul auto-identificării conţinut de Art. 3 al Convenţiei Cadru.”
Aici ar fi două aspecte de comentat:
1. CNVS-ul primeşte din partea Guvernului Republican de la Belgrad suma de 7.282.726 RSD (adică 68.000 Euro/an). Pentru ce oare? Pentru activităţi de prezervare a identităţii etnice, culturale şi lingvistice specifice propriei comunităţi. Adică pentru STANDARDIZAREA LIMBII ŞI A ALFABETULUI „VLAH”.
2. CNVS-ul nu este împiedicat de nimeni din Serbia să-şi urmeze propria activitate dar APCE şi-a format impresia perfect greşită (cum oare?) că unele instituţii locale/centrale din ţara vecină se opun activităţii acestuia.
Cum şi cine să se opună, dacă statul sârb îi stipendiază cu zeci de mii de euro/anual ca să-şi continue activităţile proprii?
Aici, din păcate, APCE se contrazice singură într-un interval de doar două fraze…
Pentru că interesul autorităţilor sârbe nu este să se opună ci mai degrabă să le „sufle în pânze” celor din CNVS pentru a împiedica cu orice chip răspândirea unei „erezii” „primejdioase” printre vlahi: ROMÂNISMUL….
– „Autorităţile sârbe au mai subliniat faptul că, în conformitate cu rezultatele recensământului populaţiei din anul 2002, din Republica Serbia, excluzând Provincia Autonomă Voivodina şi municipiul Belgrad, există un număr total de 2778 etnici români, care însă nu depăşesc procentul de 15% din totalul populaţiei, în nici una dintre unităţile administrative locale. Ţinând cont de Art. 14.2 al Convenţie Cadru a Protecţiei Minorităţilor Naţionale, rezultă că nu se îndeplinesc condiţiile necesare pentru introducerea limbii române în uzul oficial în nici una dintre unităţile administrativ-teritoriale din R. Serbia, cu excepţia Provinciei Autonome Voivodina.”
Fără alte comentarii şi sec ca un whisky fără gheaţă…Prietenii ştiu de ce, sau poate că nu.
Unu – zero pentru sârbi în meciul amical dar jucat pe mize uriaşe cu „partenerii” lor de întrecere (competiţie) din România…
Rezultă deci în mod clar că românii din Serbia Centrală şi de Răsărit (Valea Timocului) nu pot avea dreptul la şcoală în limba maternă sau la folosirea acesteia în cadrul administraţiei locale, pentru că nu depăşesc pragul de legal de 15%. Unde-i lege nu-i tocmeală…
Şi iată cum au ticluit sârbii lucrurile: noi am vrea să le dăm dreptul la folosirea limbii române, dar nu se poate pentru că nu îndeplinesc pragul legal. În schimb, le putem accepta cererea vlahilor, pentru că sunt cu mult mai mulţi (aprox. 40.000 conform aceluiaşi recensământ din 2002), dar abia după standardizarea limbii şi alfabetului „vlah” (de care se ocupă cu spor şi râvnă demnă de o cauză mai bună cei din CNVS). Care standardizare ce să vezi, tocmai s-a încheiat şi încă luna decembrie 2011…
De ce oare nu le-au transmis sârbii celor din APCE că, între timp, a mai fost un recensământ al populaţiei, ceva mai recent (prin octombrie 2011), care poate ar putea schimba cumva raportul etnic al populaţiei, dar ale căror rezultate întârzie (voit?!?) să apară… Şi că se mai putea aştepta astfel cu Rezoluţia o lună, poate două sau poate trei, până ce autorităţile sârbe catadicsesc să facă publice rezultatele unui recensământ care a numărat aprox. 7.000.000 de locuitori (de trei ori mai puţin decât România, care a definitivat deja rezultatele recensământului efectuat exact în acelaşi timp). Doar românii din Timoc au aşteptat deja peste 150 de ani ca să afle de la APCE că de fapt ei sunt vlahi…
Şi uite cum scamatoria sau prestidigitaţia sârbească prinde viaţă sub ochii noştri şi la care cască gura raportorii europei (neiniţiaţi în tainele magiei roşii, de provenienţă securisto-bolşevice), mai ceva ca un copil de 5 ani sub cupola circului…
Un fel de „Hopa Mitică” cade-n Fund dar se Ridică. A ce citi astfel: atunci când cade, „Hopa Mitică” e român, dar când se ridică deja e vlah…Sau: cum ar ca om simplu, etnic minoritar din Valea Timocului, să te duci liniştit seara la culcare ca român şi să te trezeşti a doua zi de dimineaţă ca valah? E o chestie şi asta nu? Adică nu puţine persoane se pot lăuda cu aşa o experienţă transcedentală…
Întrebări de 10 puncte (fiecare): Ce a făcut diplomaţia românească în tot acest timp? Dar cei 35 de “magnifici” europarlamentari români? De ce nu au luat atitudine pentru a apăra interesele românilor din Timocul sârbesc? De ce nu au făcut lobby internaţional pentru restabilirea adevărului istoric, etnic şi lingvistic de necontestat şi anume că vlahii sunt de fapt români? Unde erau toţi “ăştia” pe data de 25.01.2012? De ce tace presa din România şi nu face public textul Rezoluţiei nr. 12813/25.01.2012? De ce statul român acordă necondiţionat sprijinul Serbiei în chestiunea Kosovo şi a nerecunoaşterii independenţei fostei provincii a ţării vecine, fără a cere în contrapartidă drepturile legitime ale românilor din Timoc, îmbrăcaţi de sârbi cu haine de vlahi şi purtaţi ca o ciudăţenie prin bâlciurile occidentului decadent?
Prea multe DE CE-uri şi alte ÎNTREBĂRI fără răspuns… Trist. Foarte trist…
Le aduc aminte anumitor persoane din România (Bucureşti) de faptul că, în urmă cu mai bine de 7 ani de zile (într-o lună de primăvară – martie cred), la momentul înfiinţării CNVS, în localitatea Bor din Timocul sârbesc (pare-mi-se), susţineau din „umbră” şi cu o sumedenie de sfaturi pe unii dintre liderii româno-vlahilor din Timoc: este bine să faceţi un consiliu al vlahilor distinct de cel al românilor (CNRS – care avea/are sediul la Novi-Sad – Voivodina), pentru că în felul acesta luaţi de două ori banii Belgradului şi încă într-un mod legal (odată ca români şi odată ca vlahi). Mai apoi, continuau aceşti băieţi „deştepţi” de la Bucureşti (loviţi de unele idei trăznite mai dihai decât copii de al emisiunea tv omonimă), când va veni o vreme propice (a „recoltei” adică), o să uniţi cele două consilii (cel al vlahilor şi cel al românilor) într-o singură structură reprezentativă.
Concluzia: plan tembel pus la cale de oameni cu o viziune limitată şi care nu au luat în considerare multiplele variabile din regiune. Pentru că de partea cealaltă a fileului, în Serbia (la Belgrad), se aflau deja profesionişti adevăraţi, care se „ocupaseră” anterior de „problemele” ridicate de alte minorităţi din fosta Iugoslavie şi care erau deci căliţi în adevărate bătălii imagologice (şi nu numai) şi nu doar în simulări computerizate.
Şi ce au făcut profesioniştii de la Belgrad ca răspuns la planul românesc încropit pe genunchi: au sesizat imediat defectul evident al strategiei acestor ageamii şi au contra-atacat, dar nu făţiş ci mai degrabă disimulat, dar cu un efect de bumerang perfect devastator… La fel ca în arta marţială AIKIDO au preluat în mod fluid lovitura adversarului şi s-au folosit de aceasta pentru a o întoarce înzecit împotriva ţintei…
Cu alte cuvinte au lăsat pe unii prostălăi din România să pregătească terenul agricol, să-l are, să-l însămânţeze şi acum sârbii îşi freacă mâinile: se pregătesc să culeagă roadele, să ridice recolta de pe câmp şi toate astea cu fonduri „agricole” europene. Şi e vorba de o recoltă bogată nu glumă! Pentru că, nu-i aşa, NU CONTEAZĂ CINE SEAMĂNĂ CI CONTEAZĂ CINE CULEGE! Asta ca să-l parafrazăm pe cel mai mare criminal din istoria omenirii I.V.Stalin cu a lui maximă – „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile!” Variaţiuni pe aceeaşi temă aşadar! Păcat că românaşii noştri din Bucureşti obişnuiţi cu antica trântă mioritică nu au idee de procedeele tehnice ale artelor marţiale provenite pe filieră asiatică (net superioară după câte se pare)…Ar putea angaja câţiva experţi recunoscuţi în această artă, dar probabil că nu se consideră a fi încă necesar…
Să revenim însă: sârbii au permis deci înfiinţarea CNVS-ului în urmă cu şapte ani, au mai permis fostei conduceri să statueze limba română ca limbă oficială a consiliului dar apoi au aruncat artileria grea în luptă, când a contat cu adevărat (la alegerile pentru desemnarea noii conducerii a consiliului din iunie 2010).
Rezultatul e cel de astăzi… Vizite ale reprezentaţilor APCE în Serbia, în anii trecuţi, unde i-au avut ca interlocutori pe oficiali de la Belgrad şi pe cei ai conducerii aservite a CNVS, care au distorsionat în asemenea grad realitatea încât a rezultat Rezoluţia APCE din 25.01.2012, concomitent cu standardizarea unui nou alfabet al unei limbi inexistente în secolul XXI.
Următorul paragraf este adresat „fraţilor” din Serbia care îşi schimbă haina de două ori şi atunci când trec Dunărea…
Prima dată când trec în România, ei poartă pe cap şepcile cu tricolor românesc ataşate la chipiu, iar la întoarcerea în Serbia pun înapoi căciula de vlah, confecţionată din piele de oaie…
Rezultatul: primesc bani de la statul român pentru că sunt români dar şi de la statul sârb pentru că sunt vlahi… Prietenii noştri de la Bucureşti şi Belgrad, care îi stipendiază, ştiu ei de ce şi pentru ce…Vezi aşadar că planul românesc ce privea înfiinţarea CNVS, în urmă cu 7 ani n-a funcţionat deloc dar asta nu-i împiedică şi pe sârbi să acţioneze similar dar cu rezultate mult mai bune…
De, se cunoaşte mâna omului gospodar şi inteligent (sârbul) dar şi a celui leneş, hoţ, nepăsător sau delăsător (românul)…
Dar să revenim… La recensământul populaţiei din luna octombrie 2011, din Serbia, anumite organizaţii tipăreau necontenit afişe cu îndemnul ca populaţia minoritară din Timoc să se declară de etnie „vlahă”! (cu textul în limba sârbă „Ja sam Vlah – A Ti?”) Se ştiu ei prea bine! De unde proveneau banii pentru afişele respective? De la Belgrad sau de la Bucureşti?
Aproape că nici nu îmi mai dau seama care dintre cele două filiere (a se citi “vaci de muls”) de provenienţă a fondurilor necesare pentru respectivele afişe s-a dovedit a fi mai nocivă şi mai distructivă pentru românii din Timoc.
Apoi „fraţilor rumâni” din Timoc s-a cam terminat cu mascarada. Rupeţi odată „pisica” în două şi nu mai umblaţi cu „cioara vopsită” şi la Bucureşti şi la Belgrad. Ori sunteţi români şi acţionaţi ca atare pentru păstrarea limbii române în interiorul comunităţii ori sunteţi vlahi şi atunci acordaţi tot sprijinul celor din CNVS, care muncesc pe brânci să implementeze alfabetul limbii „vlahe”, dar din acel moment nici să nu mai veniţi prin România cu diverse plângeri sau cu „jalba în proţap”.
Tuturor „fraţilor” noştri, fie ei din Serbia sau din România, le transmitem faptul că suntem scârbiţi la maximum de oamenii cu două feţe, duplicitari şi venali, care pun mai presus de binele unei întregi naţiuni propriul interes personal aşa că le transmitem un sincer HAI SICTIR!!!
Comments are closed.