Nici o coaliţie lărgită nu are sorţi de izbândă!

Morala fabulei lui Alecu Donici, „Racul, broasca şi ştiuca” este general valabilă. Nu numai la noi, unde heteroclita coaliţie PNL – USR-Plus – UDMR nu lasă deloc impresia, deocamdată, a unei armonizări a diverselor puncte de vedere, pe un noian de probleme, întreţinând o gâlceavă pe o diversitate de tonuri, ci şi la alţii din ginta noastră latină. Cea mai recentă dovadă este ceea ce se întâmplă în Italia, unde altundeva. Ieri preşedintele Consiliului italian, Giuseppe Conte, căuta salvarea guvernului său privat de o majoritate în Parlament, prin decizia lui Matteo Renzi, ex-premier şi lider al Partidului Democrat, acum lider al minusculului partid Italia Viva (IV), parte a coaliţiei de guvernare, de a retrage miniştrii Agriculturii (Teresa Bellanova) şi Familiei (Elena Bonetti), dar şi pe secretarul de stat de la Afaceri Externe şi Cooperare Internaţională (Ivan Scalfarotto), care au şi demisionat. Senatorii şi deputaţii şi-au suspendat lucrările şi au cerut premierului Giuseppe Conte să explice în Parlament maniera în care va încerca să iasă din noua criză politică. Roberto Fico, preşedintele Camerei Deputaţilor, a declarat că nimic din ceea ce se întâmplă nu poate fi indiferent. Prin fronda lui Matteo Renzi, coaliţia de guvernământ pierde un număr de senatori şi implicit majoritatea parlamentară într-un moment în care ţara se confruntă cu o pandemie care a făcut deja peste 80.000 de morţi, la care se adaugă o criză economică marcată de cea mai gravă recesiune de după război. Potrivit cotidianului „Corriere della Sera”, Giuseppe Conte va încerca să adopte principalele măsuri de susţinere a economiei, înainte de a prezenta demisia sa preşedintelui Republicii, Sergio Matarrella, care ar putea să îl însărcineze tot pe el pentru formarea unui nou guvern. „La Repubblica” –apropiată stângii- opinează că Giuseppe Conte va pune între paranteze timp de câteva zile criza pentru a putea, până la 20 ianuarie a.c. să îşi asigure votul la adoptarea mai multor măsuri economice importante. Figură respectată în Italia, arbitru veritabil în cazul crizelor guvernamentale, preşedintele Matarrella i-a cerut miercuri premierului Conte să depăşească rapid climatul de incertitudine în care se găseşte guvernul, pentu a putea înfrunta situaţia alarmantă generată de pandemia de Covid-19. Opţiunile aflate pe masă nu sunt multe şi enumerate ar putea fi următoarele: un nou guvern, cu aceeaşi susţinere parlamentară compusă din Mişcarea 5 Stele, Partidul Democrat, cu susţinerea Italia Viva pare improbabil după atacul devastator lansat de Matteo Renzi care l-a comparat pe Giuseppe Conte cu un nou rege. Un guvern Conte cu o majoritate diferită, incluzând câţiva independenţi sau chiar parlamentari din opoziţie, care să permită compensarea despărţirii de trupele lui Matteo Renzi ar fi o soluţie. Şi în fine, actuala majoritate parlamentară, dar cu un alt premier în locul lui Conte, vehiculat fiind numele lui Mario Draghi, fostul preşedinte al Băncii Central Europene. Ultima variantă, dar cea mai rea: alegeri anticipate, reclamate de extrema draptă prin Matteo Salvini, scrutinul fiind puţin probabil. „Italia are cel mai mare număr de morţi, cea mai scăzută creştere economică şi cel mai mare număr de zile de şcoală pierdute”, i-a reproşat Matteo Renzi actualului premier, solicitându-i recurgerea la Mecanismul European de Solidaritate, în vederea unui împrumut suplimentar pentru sectorul de sănătate de 37 miliarde euro. O formulă de convieţuire cordială, în continuare, este greu de găsit. Ceea ce se întâmplă în Italia, unde sunt frecvente astfel de evenimente, este fireşte treaba lor. Evoluţia întoortocheată a unei coaliţii lărgite vesteşte peste tot ruperea ei iminentă, fiindcă exerciţiul puterii şi al revendicărilor suferă de inadecvare retorică şi inconsistenţă. La noi, enumerând ceea ce ar dori să intreprindă în perspectiva imediată, ministrul Justiţie, Stelian Ion, numai de schimbarea anotimpurilor n-a amintit, în rest un noian de radicale schimbări, inclusiv a Constituţiei, totul a fost pus pe tapet.